Nu am citit cele aproximativ 100 de pagini ale propunerii legislative, nici cele cîteva mii ale actelor normative la care face trimitere Faimoasa Reformă Propusă şi Retrasă, dar nu cred că s-a propus privatizarea SMURD-ului. Mai degrabă – adăugarea pe piaţa serviciilor medicale de urgenţă a unor competitori privaţi. Competitori la ce? Păi, la felia subţirică a finanţării publice, evident. Prea multe dezbateri pro şi contra propunerii de reformă nu am urmărit deoarece nu s-au organizat. Discursurile au fost paralele. Dom’ preşedinte la Cotroceni, cum îi şade bine unui preşedinte. Medicul Raed Arafat la televiziunile de ştiri, cum îi şade bine cuiva care nu este de acord cu o lege propusă de guvern. Excepţia s-a chemat intervenţia năucitoare a lui Traian Băsescu, telefonic, la unul dintre posturile de televiziune. Din tot ce s-a argumentat în ocazii diferite, tind să fiu de acord cu Raed Arafat. Motivele-mi sînt strict economice.

Şcoala de gîndire a grupului care a scris propunerea de reformă a sistemului de sănătate s-ar chema de tip neoliberal, orientată spre piaţă, spre concurenţa liberă. În opinia onorabilului curent de gîndire respectiv, statul este cel mai prost administrator posibil (parţial de acord), iar Maica Cererea şi sora ei Preacuvioasa Oferta trebuie pictate de-a dreapta şi de-a stînga intrării în sediul guvernului, asemeni tablourilor votive din biserici. În general, oamenii ăştia au puţine dubii, lecturi relativ limitate şi orgoliul de a-şi putea trata orice oponent cu eticheta de stîngist, pe care o lipesc mîndru pe fruntea celor care le solicită şi nuanţe de gri. Mă amuză teribil să le văd frămîntările atunci cînd le ofer spre reflecţie sisteme de tip monopol natural. Cel mai banal exemplu este cel al utilităţilor publice: gaz, curent, cablu TV, apă, canalizare, salubritatea. Oricît v-aţi chinui dumneavoastră, stimaţi plătitori de facturi lunare, oricît veţi bombăni calitatea serviciilor sau preţul prea mare, nu veţi putea să schimbaţi furnizorul la nici unul dintre cei enumeraţi mai sus. De aceea, ele se numesc monopoluri naturale şi reprezintă ţinta favorită a propunerilor reformiste globale (pro-consumator, vezi Doamne), de cîţiva ani încoace. Necazul este că, pe cît de multe au fost încercările, pe atît de numeroase au fost şi eşecurile, în toate ţările care s-au înverşunat în a ataca problema. Pînă şi în California, cel mai bogat stat al celei mai bogate naţiuni a lumii, rezidenţii s-au pomenit,  acum cîţiva ani, că au curent două ore pe zi, din cauză că liberalizarea sistemului de distribuţie a curentului electric s-a făcut limitat, cu păstrarea unei subvenţii din bani publici. Comisia Europeană încearcă, ipocrit, să promoveze concurenţa între producătorii şi distribuitorii de energie, îi obligă la unbundling (separarea producţiei de distribuţie) şi anchetează regulat giganţii tip EON şi GDF pentru înţelegeri de cartel şi practici anticoncurenţiale. Pe scurt: dacă dumneavoastră aţi constatat că serviciile de livrare ale gazului, curentului sau apei nu sînt cu mult mai bune în raportul calitate-preţ, de cînd România le-a privatizat, înseamnă că sînteţi pe aceeaşi baricadă cu mine: apreciem argumentaţia neo-liberală, numai că îi vedem şi limitele.

Care să fie legătura între monopolurile naturale şi recenta dispută Băsescu-Arafat? Păi, oameni cu mult mai deştepţi decît mine încep să fie de părere, argumentat, că pînă şi în cele mai liberalizate pieţe din lume (cum ar fi cea americană, de exemplu), serviciile medicale reprezintă un monopol natural. De ai spitale private sau de stat sau de ambe tipuri, că sînt finanţate printr-o casă de asigurări privată sau administrată de guvern, hibele fundamentale sînt aceleaşi. Calitatea serviciilor medicale oferite este direct proporţională cu banii cheltuiţi care, în general, sînt direct proporţionali cu PIB-ul şi nu au legătură cu sistemul. Acesta trebuie tratat ca un monopol natural, cu toate pierderile şi risipa aferente.

Cred că asta nu a ştiut domnul Băsescu, spre deosebire de domnul Arafat. Acesta ştie pentru că a creat un monopol natural. Cu mult mai bun decît precedentul, e adevărat.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR. 

Foto: Wikimedia