Rufele corupţiei trebuie spălate în public

Publicat în Dilema Veche nr. 82 din 11 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ieşirea spectaculoasă a preşedintelui Băsescu la Radio România Actualităţi a trezit reacţii dintre cele mai diverse. Chiar oameni de bună-credinţă au spus că "nu se face", că trebuia să vorbească cu Tăriceanu în particular ceea ce a spus la radio. Acest argument al spălării rufelor în familie este unul fals. Preşedintele Băsescu a ajuns la putere cu un mesaj puternic anticorupţie. Acum trebuie să facă ce a promis, altfel nu va face decît să ridice cinismul publicului la cote catastrofale: dacă şi Băsescu a făcut pace cu corupţii sau a fost învins de ei, atunci chiar nu mai este nimic de făcut. Preşedintele are deci o datorie clară de onorat. Şi pînă acum a fost mai degrabă pe linie (asta nu înseamnă că nu are datoria de a lămuri punctele rămase în suspensie cu personaje din jurul său, ca Gheorghe Seculici sau Elena Udrea). Ce înseamnă corupţie în România? Intervenţia lui Băsescu la radioul public este mai mult decît o mică şuetă cu bîrfe politice, aşa cum s-ar înţelege din multe comentarii. Este un atac frontal la cea mai gravă formă de corupţie: captura statului. Corupţia din România nu este ca aceea din Suedia, unde apar cazuri de oficiali care iau bani pentru interese private. În România (de fapt, în toate statele slabe din zonă, cum remarca un raport al Băncii Mondiale), corupţia se manifestă prin capturarea instituţiilor de către grupuri de afaceri. Ca să fie mai clar, spre exemplu, Dan Voiculescu nu trebuie să dea mită pentru a avantaja firma Grivco pe piaţa ener-giei electrice. Dan Voiculescu are, pur şi simplu, Ministerul Economiei la degetul mic. Aceasta este corupţie instituţionalizată şi aici trebuie dusă bătălia. Orice schimbări ar face Monica Macovei prin parchete, nu este de ajuns atunci cînd statul în sine este capturat de interese private. În situaţie de captură a instituţiilor, nu legea în sine este relevantă, ci morala publică e etalonul de la care trebuie să plecăm. George Copos nu a încălcat vreo lege cînd a schimbat regula privind drepturile de televiziune. Pur şi simplu, Copos a dat o nouă lege. La fel în cazul celor 8% din acţiunile Petrom. Aici, sindicatul salariaţilor (care deţine Ziua şi Realitatea TV) are interesul să cumpere aceste procente şi ar putea scoate un profit frumos doar cumpărînd ieftin de la stat şi vînzînd apoi pe bursă la preţul pieţei. Problema este dacă procentele, care revin salariaţilor, să fie cumpărate de fiecare dintre aceştia sau de către sindicat ca întreg. Aici, Băsescu dă un exemplu clar în care unii miniştri au respins ordonanţa favorabilă sindicatului, dar s-au trezit de trei ori cu ea înapoi pe masă. Asta înseamnă că alţi miniştri dintre cei care fac agenda executivului au un interes specific. Este un exemplu de captură a statului în favoarea unor interese economice private (argumentul că ar fi spre binele celor cîteva zeci de mii de salariaţi Petrom este fals - poate că salariaţii ar dori să obţină ei, individual, profitul scos de sindicat în numele lor). Spuneam că parchetul nu poate face mare lucru aici, pentru că nu se încalcă nici o lege: problema este chiar legea în sine, adică ordonanţele Guvernului. Corupţia la acest nivel este politică şi nu poate fi combătută decît politic. Publicul trebuie să facă diferenţa între miniştrii care resping şi miniştrii care susţin ordonanţa Petrom. Poate că oamenii vor ţine cu unii sau cu alţii, dar e bine să ştie. Băsescu a făcut doar un pas, trebuie să meargă mai departe, să spună tot şi să caute aliaţi în presa onestă şi în societatea civilă. Citind transcrierea emisiunii de la Radio Actualităţi (îl puteţi găsi pe hotnews.ro) te şochează cît de uşor se trece în spaţiul public peste aceste afirmaţii ale preşedintelui ţării. S-a insistat doar pe problema celor trei magi care l-au răsconvins pe Tăriceanu, moment în care, e drept, Băsescu a cam dat cu bîta în baltă, nefiind deloc clar care e problema acolo (adică ce interese private a servit premierul prin răzgîndire). Dar Tăriceanu trebuia să răspundă la celelalte acuzaţii specifice, nu să spună că se întîlneşte zilnic cu multă lume, ceea ce nu are nici o relevanţă. Sînt legitime grupurile de interese? Ele în sine nu sînt în nici un fel. Sînt legitime dacă (şi numai dacă) sînt organizate public şi transparent, dacă (şi numai dacă) urmăresc interesele tuturor membrilor unui grup social sau ai unei industrii, nu interese private. De pildă, dacă grupul de interese al patronilor de ziare face presiuni pentru reducerea TVA la hîrtie (pentru toţi) este absolut legitim. Cînd însă un patron de ziar sună la Preşedinţie pentru a ameninţa cu represalii dacă nu îi este eliberat prietenul, acesta este trafic de influenţă, nu grup de interese legitim. Dacă un patron de ziar foloseşte informaţii de la autorităţi pentru a cumpăra teren pe traseul viitoarei autostrăzi, acela nu serveşte un grup legitim de interese (cazul e real). Băsescu a adus toate aceste discuţii, care pînă acum erau la nivel de zvonistică, în spaţiul public responsabil, acolo unde oamenii au chip, nu măşti. Dacă nu o făcea, nu era cu nimic altfel decît Iliescu sau Năstase, oameni la fel de informaţi ca el, dar care au preferat culisele. Cum cel mai bun dezinfectant este lumina, primul pas a fost făcut. Presa nu are decît să stea cu ochii pe Petrom sau pe piaţa energiei.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.