România: "somalizare" sau pacificare?

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

După ce Curtea Constituțională a amînat în mod surprinzător un verdict cu privire la referendum, pe scena politică se simte miros de praf de pușcă.

Remanierea anunțată luni de premierul Victor Ponta, cu Radu Stroe, cu Dan Șova, Mona Pivniceru și, într-o anumită măsură Mircea Dușa și Titus Corlățean, indică ascensiunea în guvern a „liniei dure“, gata să poarte lupta la baionetă cu Traian Băsescu și oamenii săi.

Demisia cuplului Rus-Dobre ar fi venit oricum sau, dacă nu, am fi asistat la o demitere urgentă. Rapiditatea cu care s-a efectuat remanierea arată că lucrurile erau deja, în mare, stabilite. Guvernul are acum nevoie de soldați duri și disciplinați. Victor Ponta a înțeles ce era de înțeles: că nu mai are a spera la mare lucru de la „renumărarea“ alegătorilor.
„Războiul-fulger“ de la începutul lunii iulie s-a transformat, zi după zi, într-unul de poziții, care ar putea dura pînă la toamnă sau chiar pînă la finele lui 2014, cînd se va termina actualul mandat prezidențial.

De partea cealaltă, urgența cu care procurorii l-au pus sub acuzare pe chestorul arătat cu degetul de președintele suspendat indică faptul că există instituții sau oameni din interiorul acestora gata să lupte pînă la ultima suflare alături de Traian Băsescu. Nu putem exclude un val de urmăriri penale deschise împotriva unor membri ai Guvernului, ceea ce ar duce în mod automat la suspendarea acestora.

Apelurile la calm și colaborare, lansate de partenerii americani și europeni, sînt aproape uitate. Scena politică românească intră în faza de „somalizare“ – un teritoriu disputat de bande rivale, gata de orice pentru a-și supune adversarii sau a face rost de resurse, guvernat de legea junglei. Ne pregătim de război, dar un război care ar putea lua diferite forme.

Războiul deschis. Este varianta cu cel mai puternic efect distrugător pentru economie și pentru societate, în general. Părțile se vor antrena într-o confruntare dură pe toate fronturile, folosind instituțiile statului aflate sub control și apelînd la întregul arsenal al dezinformării.

Membrii Guvernului vor fi vînați cu acțiuni penale și, atunci cînd acest lucru nu va fi posibil, vor fi supuși unor campanii nemiloase. De partea cealaltă, dacă provizoratul actual nu va fi prelungit și președintele Băsescu va reveni la post, se va căuta cu disperare o nouă procedură de suspendare și demitere, probabil chiar la începutul sesiunii. Nimeni nu va mai ține seama de semnalele dinspre mediul economic și nici de recomandările partenerilor și aliaților. Seniorii războiului vor considera că nici un preț nu e prea mare pentru „victoria finală“, în timp ce adepții dialogului, „porumbeii“ din ambele tabere, vor fi marginalizați sau eliminați.

Războiul rece. La presiunile dinspre Washington, Bruxelles și dinspre alte capitale europene, părțile vor conveni să păstreze aparențele. Traian Băsescu și Victor Ponta vor sfîrși prin a admite public că nu se iubesc, dar că sînt nevoiți să trăiască unul cu celălalt, măcar pentru a nu aduce țării mai multe daune, în plan economic și în cel al relațiilor internaționale, într-o conjunctură europeană și așa extrem de complicată. Părțile își vor marca fiecare teritoriul și vor avea grijă să ca acesta nu fie încălcat. Vor fi amenințări scrîșnite, vor fi dueluri verbale, în țară și chiar pe arena europeană, dar nimeni nu va apăsa „butonul nuclear“. Nu va mai avea loc o încercare de înlăturare a președintelui prin proceduri excepționale, iar președintele, la rîndul lui, nu va mai zăngăni cătușele în aer.

Corect gestionat și sub o presiune internațională bine exercitată, războiul rece ar putea ține pînă la sfîrșitul mandatului prezidențial, în toamna lui 2014. Prost gestionat, lăsat pe mîinile unor iresponsabili, războiul rece va avea viață scurtă. Un război rece „de succes“ presupune ca în ambele tabere, „porumbeii“, adică adepții unui minim dialog politic, să poată menține măcar un echilibru în fața „uliilor“, patizanii războiului cu orice preț. Întrebarea este cît vor dori să se implice partenerii noștri, ocupați acum cu criza euro și cu uniunea bancară.

Pacea negociată. Pare varianta cea mai puțin plauzibilă, dar nu imposibilă. „Mareșalii“ Băsescu și Ponta ar putea găsi ultimele resurse de maturitate pentru a înțelege că o continuare a războiului nu va aduce cîștig nici unuia dintre ei. Ei vor putea negocia o pace convenabilă ambelor părți, garantată prin retragerea din scenă a amîndurora – și rămîne de văzut ce se va întîmpla cu ceilalți locotenenți, precum Antonescu, Blaga sau alții.

Președintele Băsescu ar avea parte de o ieșire demnă din scenă, și nu de umilința unei demiteri sau de un sfîrșit anost de mandat, în 2014, cu popularitatea oricum prăbușită. Premierul Ponta ar face, la rîndu-i, un gest de imagine care l-ar putea ajuta să revină la un moment dat, în alte împrejurări politice – e încă tînăr. Poate, între timp, își va lua și un doctorat credibil.

România ar merge în această toamnă la alegeri prezidențiale și parlamentare. Vom avea un nou președinte și un nou guvern. După care va fi și timp pentru o dezbatere privind un nou cadru constituțional.

Desigur, dintre toate căile, cea mai dificilă este cea de-a treia. Pacea este mai greu de obținut și de gestionat decît războiul, fie el cald sau rece. De aceea este și cea mai prețioasă.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la The Money Channel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.