Relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană nu a fost niciodată ușoară. Chestiuni precum politica agricolă comună, contribuția la bugetul Uniunii, integrarea politică, uniunea vamală, moneda unică etc. au generat tensiuni și chiar conflicte care au fost aplanate cu mari eforturi. După ce s-a înscris cu întîrziere pe acest parcurs european, Marea Britanie a fost de mai multe ori pe punctul de a-l abandona: a cerut exceptări și amînări, practicînd un soi de șantaj tot mai dificil de suportat pentru Bruxelles și pentru celelalte state membre. Londra a știut să-și susțină interesul național – vor spune unii. Așa este! Adesea, însă, relația cu Uniunea Europeană a fost dictată de interese partizane și de competiția din interiorul Parlamentului. Poziționarea partidelor față de UE s-a modificat, în timp: dacă, la început, conservatorii au fost purtătorii mesajului pro-european și avocații integrării, astăzi ei sînt cei care vor ruptura de Europa. Euroscepticii de ieri – laburiștii – susțin, astăzi, rămînerea în UE. Pentru conservatori, federalizarea spre care tinde actuala construcție europeană limitează suveranitatea națională britanică și reprezintă o amenințare nu doar pentru bunăstare, ci și pentru identitatea națională. Laburiștii, în schimb, văd în UE o sursă a bunăstării și o garanție a respectării unor drepturi. Clivajele sînt însă mai complicate: nu toți laburiștii sînt pro-europeni, nu toți conservatorii sînt eurosceptici… Dacă aderarea la tratate și menținerea cursului european au fost anevoioase, încă și mai dificilă e despărțirea de UE după referendumul din 2016.

Chestiunea cea mai dificilă e legată de relația Regatului Unit cu Irlanda după Brexit: cum poate fi evitată o frontieră fizică între provincia britanică Irlanda de Nord și Republica Irlanda, care va rămîne în Uniunea Europeană? Cum poate fi menținut acordul de pace din 1998 dacă Marea Britanie părăsește uniunea vamală și piața internă europeană? De la Bruxelles s-a propus menținerea Irlandei de Nord în cadrul uniunii vamale pînă la semnarea unui eventual tratat de liber-schimb între Marea Britanie și UE, prevăzut pentru 2020. Evident, cu condiția păstrării principiului liberei circulații între cele două Irlande.

Unii conservatori resping această soluție, care ar diferenția statutul provinciei de restul Regatului Unit și ar încuraja reunificarea insulei irlandeze. Tensiunea e evidentă. E vorba despre integritatea pieței unice europene versus integritatea Regatului Unit…

După luni întregi de negocieri, acordul a fost validat de guvern. Cu prețul unei crize politice fără precedent: cinci membri ai guvernului, inclusiv ministrul pentru Brexit și secretarul de stat pentru problemele Irlandei de Nord, au demisionat pentru a protesta față de forma în care a fost adoptat acordul. Aripa dură a partidului încearcă s-o mazilească pe Theresa May, considerată principala responsabilă. Premierul se apără, spunînd că acordul e singurul posibil. După ce acum cîteva săptămîni a rezistat unui puci intern, May a reușit să amîne votul din Parlament, de teama unei înfrîngeri. Cu consecințe dezastruoase: credibilitatea premierului e încă și mai scăzută. Iar poziția Marii Britanii în relația cu Bruxelles – deși ce-ar mai rămîne de negociat? – e mult mai fragilă.

Pe măsură ce timpul rămas pînă la data prevăzută pentru Brexit se scurge, criza politică de la Londra se acutizează. O ieșire necontrolată din UE ar genera pagube economice imense. Și, odată cu decizia Curții Europene de Justiție potrivit căreia Marea Britanie poate abandona unilateral Brexit-ul, începe să se contureze un curent în favoarea organizării unui nou referendum. Printre cei care solicită, public, un asemenea scrutin se numără foștii premieri John Major și Tony Blair. Aproape toate partidele de opoziție susțin organizarea unui nou referendum: liberal-democrații, verzii, laburiștii. Ba chiar și unii conservatori din tabăra anti-May. Dacă un asemenea referendum ar avea loc, majoritatea ar înclina spre a rămîne în Uniune, spune un sondaj de opinie. Dar un nou referendum nu ar atenua diviziunile. Dimpotrivă! Cum ar putea continua relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană dacă singurul liant e faptul că nu reușesc să se despartă amiabil?