Reforma marilor bănci

Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Două abordări domină prezentele discuţii asupra reformei bancare: una se referă la diferenţierea între bănci, cealaltă la reglementare. Originile dezbaterii se trag din istorie, încă din primele zile ale preşedinţiei lui Franklin D. Roosevelt, în era „Noului comerţ“, perioadă în care aşa-numiţii „trust-busters“ (agenţi guvernamentali anti-trust, anti-monopol) au fost puşi faţă în faţă cu legiuitorii în domeniu.

În sectorul bancar, „trust-busters“ au avut cîştig de cauză prin legea Glass Steagall din 1933, care a separat băncile comerciale (cele care permiteau depozite bancare) de băncile de investiţii (care îşi asumau riscuri prin investiţii făcute din fondurile cumulate). Cu toate acestea, odată cu dizolvarea graduală a legii, dar mai ales prin abrogarea sa definitivă în 1999, bancherii au avut cîştig de cauză atît asupra acelor trust-busters, cît şi asupra celor care clamau reforma sistemului, menţinîndu-şi totodată şi sistemul de depozite de asigurare pentru băncile comerciale.

Acesta e de fapt acel sistem nereformat care s-a prăbuşit în anul 2008, aducînd cu sine toate repercusiunile globale.

La baza prevenirii unui alt crash bancar stă problema hazardului moral – prin faptul că este asigurat contra pierderilor financiare, un jucător va continua să joace, riscînd. În cele mai multe ţări, dacă o bancă în care îmi plasez banii dă faliment, guvernul, şi nu banca respectivă, mă compensează. În plus, banca centrală are rol de finanţator în ultimă instanţă pentru toate băncile comerciale, considerate a fi „prea importante pentru a le pierde“. Drept rezultat, băncile care se bucură de avantajul asigurării depozitului şi de acces la fondurile băncii centrale sînt libere să se joace cu depozitele de bani, de parcă „ar avea cazinouri drept extensii“ – după cum spune John Kay.

Acest pericol, al hazardului moral, declanşat de dizolvarea legii Glass Steagall, a fost conştientizat abia după ce s-a căzut de acord asupra falimentului băncii Lehman Brothers, în septembrie 2008. S-a dat atunci un gir financiar, extins ad-hoc pentru investiţii bancare, iar ipotecarii şi mariile agenţii de asigurări, precum AIG, au reuşit să-şi ferească de faliment managerii, creditorii şi deţinătorii de acţiuni. Sistemul bancar a fost astfel în stare să joace la risc maxim, fără însă a fi nevoit să-şi plătească poliţa pentru pierderile suferite. Lăsînd la o parte furia opiniei publice, un asemenea sistem e într-adevăr foarte discutabil.

Respingerea prematură a naţionalizării băncilor ne-a lăsat cu aceeaşi alternativă pe care o aveam în 1933. Diferenţierea sau reglementarea. Sfătuit de către Paul Volcker, un fost preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, preşedintele Barack Obama a propus o variantă modernă a legii Glass Steagall.

Conform planului diferenţiator Obama-Volcker, băncilor comerciale le-ar fi interzis să se implice pe cont propriu în comerţul imobiliar, să deţină conturi secrete şi firme particulare de investiţii. În plus, ar fi constrînşi doar la fondurile derivate din activitatea lor, iar Obama a sugerat că nici o bancă comercială n-ar trebui să deţină mai mult de 10% din depozitul naţional, dorindu-se prin aceste măsuri micşorarea riscului asumat de către guvern pentru fiecare instituţie financiară pe care o susţine.

Abordarea alternativă, cea a reglementării, propusă de către laureatul Premiului Nobel, Paul Krugman, şi preşedintele Autorităţii Britanice a Serviciilor Financiare, Adair Turner, caută să limiteze asumarea unui risc fără a schimba însă structura sistemului bancar. Un nou portofoliu de reglementări ar mări capitalul băncilor, ar limita dobînzile pe care acestea le-ar putea impune, şi ar înfiinţa Agenţia de protecţie financiară a consumatorului, pentru a-i proteja pe acei naivi îndatoraţi, care cad pradă capcanelor creditărilor.

Aici însă nu se pune problema de ori-ori. În declaraţia susţinută în Comitetul Senatului bancar la începutul lunii februarie, Simon Johnson a susţinut propunerea Volcker, dar s-a declarat şi în favoarea consolidării capitalului bancar, într-un mod „dramatic“, de la aproape 7% la 25%, şi a îmbunătăţirii procedurilor de faliment, prin acel „testament biologic“ care ar putea îngheţa doar unele proprietăţi, neatingîndu-se de altele.

Multe aspecte ale propunerilor Obama nu par însă a supravieţui – dacă planul însuşi are şanse de reuşită. Criticii subliniază că „defectuosul şi tradiţionalul credit“ practicat de băncile comerciale este responsabil pentru 90% din pierderile suferite de acestea. Exemplul clasic este banca scoţiană Royal Bank – care nu e o bancă de investiţii.

Principalele pierderi ale băncilor comerciale au fost provocate de pieţele imobiliare. Soluţia nu e să desfiinţăm băncile, ci să limităm împrumuturile bancare, obligîndu-le să menţină o anumită proporţie de ipoteci şi să mărească capitalul de care e nevoie pentru a susţine afacerile imobiliare.

La originie, disputa dintre cele două abordări e o problemă de putere, nu de tehnică financiaro-economică. După cum sublinia Johnson în declaraţia făcută în Congres, „soluţiile care depind de o reglementare mai inteligentă, mai bună şi de o acţiune corectivă, ignoră constrîngerile politice asupra acestor reglementări şi puterea politică pe care o au marile bănci“.

Iar aici se mai trasează o paralelă interesantă cu „Noul comerţ“: Roosevelt a promulgat legea Glass Steagall Act, în primele o sută de zile de preşedinţie, Obama a aşteptat mai bine de un an pînă să propună o reformă bancară – a cărei susţinere e destul de improbabilă, nu pentru că în 1933 criza a fost mai mare, ci pentru că grupurile de interese financiare stau azi între stilou şi politică. Dacă adepţii reglementării vor triumfa, trebuie să se pregătească pentru a lupta contra celui mai puternic interes din lume.

 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova

Copyright: Project Syndicate, 2010

www.project-syndicate.org

traducere de Stela GIURGEANU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.