Răzbunare şi pace

Publicat în Dilema Veche nr. 460 din 6-12 decembrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Ofensiva oricărei foste opoziţii ajunse la putere împotriva oricărei foste puteri ajunse în opoziţie este, de fapt, un act de răzbunare. De altfel, pentru a obţine sprijin pasional, competitorii politici folosesc toată retorica proprie răzbunării, şi nu greşesc. În general, oamenilor le e dragă răzbunarea. Aşadar, cei ce reuşesc să fie mai convingători în a se plasa drept cei care se răzbună cîştigă. În acelaşi timp, oamenilor le e dragă pacea. Întrebarea este: ajută păcii răzbunarea?

Răspunsul spontan este negativ. Dar, să ne gîndim puţin. Îmi amintesc că, cu mulţi ani în urmă, l-am ascultat pe Alexandru Paleologu într-o fermecătoare pledoarie improvizată în favoarea răzbunării. Surprinzător poate, argumentul său nu era de ordin psihologic (ceva de genul răzbunarea e bună că detensionează masele), ci de ordin etic. Alexandru Paleologu spunea că răzbunare înseamnă, etimologic, restaurarea binelui: răz-bunare. Aşa cum răzgîndire înseamnă, etimologic, restaurarea unei gîndiri: răz-gîndire.

Prin urmare, răzbunarea presupune că binele a fost deteriorat grav printr-un act agresiv şi, cu aceleaşi mijloace, binele este iarăşi edificat, aşa cum a fost. Hamlet – spunea Alexandru Paleologu – este cea mai complexă şi convingătoare demonstraţie a virtuţilor răzbunării. Cei care cred în răzbunare au, însă, un temei cu încă mai multă autoritate decît cea a tatălui dragului meu coleg de bancă din Cameră: vorbele Mîntuitorului (Matei 26, 52) care zice că cel ce scoate sabia de sabie va pieri. Sigur, Isus nu spune aceste vorbe instituind o regulă, ci descriind un fenomen pe care, mai degrabă, îl vrea curmat. Dar nimic nu îi opreşte pe cei care vor să vadă o valoare normativă în acest verset să citeze vorbele Lui ca pe un avertisment că acest gen de justiţie se va împlini. Totuşi, răzbunarea este înţeleasă în genere ca un act care, deşi e îndreptăţit după anumite reguli, este excesiv în detaliile sale şi, astfel, se îndepărtează de un anumit echilibru cerut oricărei reciprocităţi acceptabile.

Pe de altă parte, este evident că demonstraţiile care argumentează că răzbunarea e un act deopotrivă imoral, din perspectivă etică, şi contraproductiv, din perspectiva păcii, sînt multe şi prea bine cunoscute. Ele fac parte deja din educaţia de bază a oricărui creştin. Dar chiar şi aşa, sub opţiunea raţională a abandonării răzbunării (să-i zicem, opţiunea creştină) palpită viu, nervos şi nu de puţine ori erupe voluptatea sau măcar savoarea răzbunării (să-i zicem opţiunea veterotestamentară).

Nu voi complica mica mea improvizaţie introducînd şi alte concepte asociate, precum dreptate sau pedeapsă, cu necesarele distincţii subsecvente, pedeapsă nemeritată şi pedeapsă meritată. Limitez discuţia la impactul pe care îl poate avea răzbunarea asupra păcii, pentru că, astăzi, aici şi acum toată lumea doreşte pace socială în contextul unei evidente dorinţe de răzbunare care animă, la fel, pe destul de multă lume. Într-o democraţie, alegerile au rostul de a pacifica. Alegerile regulate sînt de esenţa democraţiei tocmai pentru că perspectiva lor certă alină frustrările celor care nu mai cred în guvernarea actuală. Ne reamintim experienţa pe care mai toţi am trăit-o sub comunism. Ceea ce exasperase întreaga naţiune pînă în 1989 şi au adus-o în stare să comită o răsturnare violentă a regimului comunist nu era doar şirul de nedreptăţi şi aberaţii comise de regim, nu era doar convingerea că acel regim nu putea produce altceva decît nedreptate şi absurd, cît sentimentul sufocant al eternităţii sale. Ei bine, tocmai pentru a preîntîmpina acumularea unei asemenea energii distructive, democraţiile au alegeri generale cu o periodicitate ştiută de toată lumea de la bun început. Inevitabilitatea alegerilor la un anumit termen cunoscut are, aşadar, un efect preventiv. Astfel, răzbunarea pare exclusă. Faptul că alegerile se repetă, că după orice scrutin general începe numărătoarea inversă pentru următorul scrutin general este ceea ce, teoretic, ar trebui să elimine dorinţa de răzbunare. Totuşi, ea persistă cu o asemenea îndărătnicie, încît am putea crede că e parte a naturii umane. Că persistă în mintea alegătorilor înfuriaţi e una; că persistă în mintea oamenilor noştri politici e alta.

Undeva, Machiavelli spunea că, dacă te pregăteşti să dai o lovitură adversarului, trebuie să fie astfel dată încît să suprime posibilitatea acestuia de a se răzbuna mai apoi. Putem crede – mai ales că recomandarea vine de la Machiavelli – că lovitura trebuie să fie distrugătoare, să-l desfiinţeze pur şi simplu pe adversar, să-l ucidă. Numai că o asemenea lectură brutală duce la un plan puţin probabil, pentru că unica lovitură de acest gen e crima şi e de presupus că cei mai mulţi oameni, deşi vor să învingă, nu vor totuşi să omoare. Aşadar, recomandarea lui Machiavelli este mai degrabă una pentru o victorie care să nu dea motive de răzbunare. Şi democraţia, asociată esenţial statului de drept, oferă cel mai propice context pentru victorii care nu dau motive de răzbunare, care nu cer răzbunare, ci, eventual, continuarea competiţiei. Atîta timp cît rămînem în interiorul democraţiei, nu avem a ne teme de răzbunare pentru că orice putere democratică nu se poate răzbuna, chiar dacă promite asta, delirant, electoratului în campanie. Dacă, însă, alunecăm dincolo de limitele democraţiei, atunci da, orice e posibil, iar răzbunarea e inevitabilă. Răzbunarea care cheamă a răzbunare, desigur. Vom vedea. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.