Radicalizarea europenilor

Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cred că, sub imperiul fricii absolut justificate, dar și al temperaturii ridicate la care se  polemizează, tema deschiderii porților Europei pentru valul de refugiați musulmani a indus o anumită neînțelegere în argumentele celor care susțin că o astfel de politică este foarte periculoasă. Cum mă număr printre aceștia, simt nevoia să-mi limpezesc, deopotrivă, gîndurile și teama.

Nu cred neapărat că sutele de mii, de nu chiar milioanele de refugiați musulmani care au intrat, intră și vor intra în Europa au convingeri jihadiste. Chiar dacă s-a probat că doi dintre atacatorii de la Paris s-au strecurat în Europa cu marele șuvoi de refugiați din ultimul an, cred că pentru reușitele acțiunilor lor teroriste nu trebuie în nici un caz învinovățiți refugiații, ci direct structurile de securitate europene și, dacă e cazul, conducătorii lor politici. Aceste sute de mii de musulmani care se tot înmulțesc pe pămînt european au, însă, o altă problemă. Chiar dacă nu sînt dintre cei care vin să se arunce în aer prin piețe și pe stadioane, ei sînt purtătorii unei culturi care, în condițiile permisivității culturii social-politice europene, se va manifesta tot mai puternic exact în ceea ce are ea mai intolerant. Exact acele trăsături ale culturii islamice care îi dau diferența față de cultura creștină sînt îngroșate pînă la radicalism de purtătorii ei spre a nu se lăsa asimilați și sînt acceptate cu ochii închiși în Europa creștină sau fostă creștină de azi, în numele respectului pentru alteritate.

Orice om poartă cu sine, oriunde merge în lumea aceasta, germenii propriei culturi, valorile și reflexele propriei identități. Nu am nici o îndoială că sutele de mii de refugiați care tot vin sînt produsul unei culturi intolerante – e de-ajuns să privim societățile din care ei, acum, se refugiază, adică acele societăți în care, de n-ar fi fost război, se simțeau bine și trăiau fără mari probleme de adaptare. Și vă invit să nu privim momentul actual, de război și devastare, ci momentele anterioare, cînd în Siria sau în Afganistan sau în Africa musulmanizată era pace. Atunci și nu doar acum, aceste societăți erau radical intolerante. Că unii dintre oamenii acestor societăți au devenit jihadiști nu e de mirare. Pe mine, însă, mă sperie că purtătorii acestei culturi a intoleranței, care este confesional exclusivistă pînă la jihad, misogină pînă la acceptarea violului, antisemită pînă la isterie, homofobă pînă la lapidare, puternic religioasă pînă la imposibilitatea statului laic, vin cu milioanele în spațiul toleranței obeze și soporifice, numit, acum, Europa.

Așadar, mă întreb, ce se poate întîmpla cînd un intolerant (atenție, care nu e neapărat terorist!) se așază să-și ducă viața lîngă un tolerant? Teoretic, sînt trei variante posibile. Practic, sînt două. Fie intolerantul îl elimină pe tolerant – situație care, iertat să-mi fie, nu-mi convine. Fie tolerantul devine și el intolerant ca să se apere – situație care, iarăși, nu-mi convine. În ambele aceste variante, Europa așa cum o știu eu, Europa în care am început de vreo zece ani să trăiesc și eu, biet românaș, dispare. Și asta mă alarmează de tot, pentru că, zău, îmi place această Europă. Și aș fi gata să o apăr, chiar cu riscul că voi fi etichetat drept extremist. Dacă, mai nou, dorința unui român de a trăi, cu tot cu țara lui, în Europa de pînă în 2014 este extremism, atunci admit: sînt un extremist. A treia variantă teoretic posibilă este aceea că intolerantul devine tolerant, ceea ce mi se pare practic imposibil văzînd realitatea din teren și, mai ales, văzînd că toleranța țărilor-gazdă a avut un efect zero în raport cu comunitățile islamice „de rit nou“ în tot spațiul occidental. Ce vreau să spun este că creșterea gradului de intoleranță a vechilor europeni ca reacție naturală în fața intoleranței de nimic șubrezită a musulmanilor extra-europeni nou-veniți va produce mult rău Europei însăși. Și e inevitabilă.

Mulți se întreabă dacă această posibilă radicalizare a europenilor în fața provocărilor radicalismului specific musulmanilor veniți din Orientul Mijlociu sau puțin mai îndepărtat ori din Africa se va constitui în jurul identității creștine. Se anticipează, în anumite cercuri, o redescoperire a trăsăturilor creștine ale identității europene, o cultivare cu fervoare a acestora, o consolidare pînă la radicalism a eurocreștinismului. Personal, mă îndoiesc că va fi așa. Cred, mai degrabă, că radicalizarea europenilor nu se va realiza în jurul creștinismului, ci în jurul laicității. Europenii vor respinge islamul nu pentru că nu e creștinism, ci pentru că propune un tip de societate opus societății laice, în care de cîteva generații trăiește Europa. Astfel, indirect, pericolul acestei radicalizari va viza și Biserica Creștină. Mi se pare că acesta este scenariul cel mai rău cu putință, dar și cel mai probabil – cu atît mai mult cu cît mi se pare că nimeni nu se gîndește la el.

Așadar, pentru mulți dintre noi, spaima de terorism nu epuizează spectrul de anxiozitate al acestor zile. Ne e teamă și de alterarea ireversibilă a stilului de viață (luați-o în sensul cel mai larg) european, dar și de apariția unui radicalism antireligios, ateu, care țintește, paușal, orice credință. S-ar putea să ajungem în situația paradoxală în care creștinii vor plăti și ei pentru excesele demente ale islamului.

Sever Voinescu este avocat și publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.