Quo vadis Festivalul Enescu?

Ioan HOLENDER
Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Quo vadis Festivalul Enescu? jpeg

După cele şase ediţii desfăşurate în ultimii doisprezece ani, voi renunţa la conducerea festivalului şi concursului ce poartă numele marelui George Enescu. 

În paralel cu creşterea calităţii şi renumelui festivalului, au apărut din ce în ce mai multe dificultăţi în privinţa organizării şi finanţării acestuia. Numeroasele schimbări ale decidenţilor din cadrul Ministerului Culturii şi dezinteresul continuu al Guvernului şi al Preşedinţiei României de-a lungul ultimelor şase ediţii m-au plictisit, obosit şi, în cele din urmă, m-au determinat, enervat fiind de greutăţile şi indiferenţa politicienilor aflaţi la putere, să renunţ la conducerea festivalului. Nesiguranţa faptului că bugetul alocat pentru alcătuirea programului va fi suficient, dependenţa de Guvern a agenţiei Artexim, cea care asigură organizarea operativă a festivalului, şi, mai ales, situaţia dezastruoasă a Sălii Palatului mi-au făcut mai uşoară decizia părăsirii festivalului.  

Indolenţa şi aroganţa, împletite cu lipsa de cultură şi obrăznicia conducerii Sălii Palatului, instituţie subordonată Guvernului României, sînt factori permanenţi de greutăţi şi înjosiri. Festivalul Enescu a fost dintotdeauna ca un ghimpe în coaste pentru RA-APPS, încurcîndu-le alte programări ce aduc profituri mai ridicate. 

Numărul insuficient al plasatorilor, personalul impropriu, economia făcută la iluminatul sălii de spectacole, paharele de plastic în care se oferă băutură la bufetul Sălii Palatului au adus, în cadrul acestei ediţii, culmea, o triplare absolut nejustificată a chiriei percepute, în comparaţie cu ultima ediţie. Toate aceste probleme sînt cauzate tocmai de o instituţie subordonată Guvernului – care figurează ca organizator al festivalului. Preşedintele ţării, sub al cărui patronaj se desfăşoară Festivalul Enescu, străluceşte prin absenţă, ca şi ceilalţi membri ai Guvernului, de fiecare dată loja oficială rămînînd pustie în timp ce mulţi dintre cei care vor să cumpere bilete rămîn afară! 

Voi lăsa pe alţii să vorbească despre ceea ce am reuşit să fac de-a lungul acestor ani în cadrul Festivalului Enescu, pentru că intenţia mea este să descriu în aceste rînduri ceea ce, din păcate, nu am reuşit să realizez – de exemplu, deschiderea Festivalului şi spre alte discipline artistice, precum pictura, teatrul sau literatura. Din motive ce ţin de birocraţie şi de închiderea instinctivă faţă de tot ceea ce este nou, am reuşit doar rar şi prost să organizez cîteva vernisaje în marele spaţiu al Sălii Palatului. Cu Teatrul Naţional nu am reuşit să stabilesc colaborări de prezentare a pieselor cîntate prin teatrul dramatic (în afara perioadei în care era prezent Dinu Săraru), iar cu Opera Naţională am reuşit prea puţine colaborări şi, chiar şi acestea, fără a avea o dramaturgie comună. Doar Răzvan Dincă m-a înţeles în perspectiva căutării unei dramaturgii comune, valabilă pentru întreaga Capitală. 

Nereuşite au fost şi concertele din afara Capitalei, toate din cauza dezinteresului manifestat de cei care conduceau acele instituţii artistice şi întărite de indolenţa şi arivismul responsabililor sindicali locali. Televiziunea Naţională a acceptat preluarea concertelor, dar asupra orelor de transmisie nu am avut nici o influenţă, acestea fiind în general redate la ore cu o audienţă scăzută. 

Intenţiile mele de a orienta programul muzical al Festivalului şi către lucrări din secolul al XX-lea şi de a prezenta un concert important din creaţia muzicii contemporane în primă audiţie la Sala Palatului au rămas, de asemenea, doar dorinţe neîmplinite. 

Nu a discutat nimeni cu mine despre festivalul care va avea loc în 2017 şi nu ştiu dacă se va continua în direcţia pornită, de a încerca o deschidere a festivalului către o dramaturgie modernă. Sper doar că următoarele ediţii ale Festivalului Enescu nu se vor limita numai la a aduce orchestre renumite şi muzicieni cunoscuţi, care au cotă sigură din vînzări. Ştiu că Artexim-ul lansează deja invitaţii unor ansambluri celebre şi îi va aduce pe cei care sînt dispuşi să participe. Nu aceasta este calea pe care am încercat să îndrum Festivalul Enescu în toţi aceşti ani şi ar fi păcat să ne întoarcem la a aduce pe scenă doar ceea ce se vinde sigur, căci pînă la urmă nu acesta este scopul artei şi culturii. Neriscînd din convingere artistică, nu se va ajunge niciodată la o adevărată calitate – arta muzicală nefiind o afacere, ci o chemare. 

Cu totul nerezolvată este situaţia sponsorizării festivalului, care are un nivel foarte scăzut şi cu totul nedemn de importanţa naţională şi internaţională a evenimentului. Unul dintre motive este legea fiscală din România, care nu încurajează suficient sponsorizările culturale, aşa cum se întîmplă în toate ţările occidentale. Un alt motiv care împiedică dezvoltarea oportunităţilor de sponsorizare îl reprezintă chiar ineficienţa celor care sînt angajaţi în cadrul festivalului să se ocupe de contractele potenţialilor sponsori. Această activitate ar trebui să fie remunerată cu o cotă parte din sumele oferite ca sponsorizare. Artexim-ul, fosta Agenţie de Impresariat de Stat, numită înainte de 1989 OSTA şi apoi ARIA, susţine că din cauza faptului că este direct subordonat Ministerului Culturii nu poate acţiona în afara legilor de birocraţie statală. 

Deşi trăim într-o societate economică şi politică radical schimbată, la noi se lucrează încă pe o bază economică depăşită şi asta, din păcate, nu doar în domeniul culturii. 

O altă latură pe care, în ciuda eforturilor depuse de mine pînă acum, n-am reuşit să o schimb sînt programele de sală şi programul general al festivalului. Programele de sală nu se tipăresc, pentru că ba este prea scump, ba nu este nevoie, căci există cel general, ba pentru că se editează zilnic ziarul festivalului. 

Argumentele improprii afectează în final calitatea serviciilor oferite spectatorilor. Ziarul Festivalului este inutil şi caraghios, căci în acesta festivalul se laudă singur. Programul general arată ca unul de folclor sau de muzică rock, cu subtitluri de prost gust, fiind în final un produs nedemn şi impropriu faţă de conţinutul festivalului. Măcar am reuşit – nu fără dificultăţi şi opunîndu-mă chiar dorinţei Preşedinţiei – să desfiinţez companiile de domnişoare îmbrăcate în costume aberante, ce ofereau flori spectatorilor. Sper, deşi nu m-ar mira, ca acestea să nu reînvie după plecarea mea… 

Ioan Holender a fost directorul Operei din Viena. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.