Prostia „decrețeilor“, eroarea generaționismului

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu știu de unde a venit cuvîntul ăsta. Știu doar că e jignitor și odios, deși cei mai mulți oameni nu îl percep așa, altfel nu-mi explic unda de tandrețe cu care e rostit mereu. Ca un fel de alint. „Decreței“ sînt, în limbaj general, românii născuți după apariția Decretului 770/1966, prin care regimul comunist întorcea radical politica sa în privința avortului. Un decret din 1957 liberaliza avortul, iar zece ani mai tîrziu s-a constatat o rată imensă a avorturilor provocate la cerere (peste un milion într-un an). Regimul comunist a decis să întoarcă foaia și a dat acest Decret 770, prin care suprima libertatea femeii de a decide singură avortul și limita drastic cazurile în care medicilor le era permis să-l provoace. A urmat un spor de natalitate. O gîndire simplă leagă cauzal evenimentul intrării în vigoare a zisului decret și procesul de creștere a natalității. Dar gîndirea simplă este foarte rar corectă! Poate că creșterea natalității s-a datorat creșterii siguranței sociale și economice a românilor la finele anilor 1960? Sau poate că era firesc ca cei ajunși la vîrsta procreației în acei ani să fie numeric mai mulți decît cei din anii anteriori pentru că erau tocmai cei născuți imediat după război cînd, în mod natural, există un „boom“ demografic? Nu, astea sînt explicații cam complicate. E mai simplu să legăm o generație imensă de copii de un decret anti-avort și gata – iată de ce au venit ei pe lume!

Cuvîntul „decrețel“ vrea să spună că, dacă te-ai născut după 1966, ți s-a întîmplat pentru că au dat comuniștii decretul. Fără decret, maică-ta te-ar fi avortat. Așadar, te-o fi făcut maică-ta, dar viața le-o datorezi comuniștilor, că dacă era după ea este foarte posibil ca tu, „decrețelule“, să nu fi existat. Ideea că e posibil ca majoritatea copiilor născuți după 1966 să fi fost, totuși, doriți de părinții lor nu pare să treacă prin capul celor care vîntură voios categorii generaționale atît de neinspirat denumite. Nici observația că trend-ul de creștere a populației era deja setat în România postbelică încă de la jumătatea anilor 1950 (e cazul tuturor țărilor lovite de al doilea război!). Nici faptul că românii stau destul de prost cu respectarea legii și că apariția decretului nu a dus la dispariția avorturilor spontane, ci doar la trecerea lor în clandestinitate. Propaganda cea mai abjectă a regimului comunist prin care se spunea că lui, regimului, i se datorează existența copiilor țării a intrat atît de bine în capul românului simplu, că iată, și acum, la 30 de ani de la Revoluție, decretul a devenit, mămos, decrețel și ne-a făcut pe noi, milioane de decreței.

În fond, de ce fac doi tineri un copil? Pentru tinerii de după 1966, s-ar zice că de frica decretului (care, e adevărat, pedepsea cu închisoarea pe oricine avea de-a face cu vreun avort). Dar pentru cei de mai tîrziu? Logic ar fi să se cheme decreței toți copii născuți sub puterea decretului din 1966. Mai precis, toți românii născuți între 1966 și 1990 (decretul a fost abrogat pe 26 decembrie 1989). Nu e așa. Decreței sînt doar ăia din primul val demografic, adică cei născuți între 1966 și 1972, căci, cu tot cu decret, începînd cu 1972 rata fertilității a revenit la o medie socotită firească. În plus, trend-ul de creștere a populației României, setat încă de la jumătatea anilor 1950, s-a păstrat în toată perioada în care a operat decretul, fără să înregistreze vreo creștere. Mai precis, chiar nu sînt foarte convins că decretul amintit a avut un rol atît de important în creșterea populației României, după cum, la nivel individual, nu cred că sînt atît de mulți cei care au decis să „lase“ copilul de frica decretului. Prin urmare, folosirea acestui termen generic, „decrețel“, mi se pare incorectă factual, jignitoare pentru părinții noștri și odioasă în raport cu victimele omenești pe care acest sinistru decret le-a provocat. În lumea în care, dacă-i spui unui nepăsător că e cam autist, trebuie să-ți ceri imediat scuze asociațiilor care se ocupă de oameni atinși de acest gen de maladie (de parcă, dacă-i spun unui prost că are o logică șchioapă, trebuie să-mi cer imediat scuze tuturor șchiopilor din țară!), e OK să-i spui cuiva că e „decrețel“, cu referire la un decret oribil care a produs atîta moarte (se estimează la 10.000 numărul femeilor care au murit încercînd metode primitive de avort în clandestinitate) și suferință (se estimează că un număr de ordinul zecilor de mii de copii au fost abandonați în dickensienele orfelinate ale regimului).

Dar, lăsînd la o parte cuvîntul, însăși logica generaționistă pe care îl presupune este eronată. Anul sau chiar deceniul comun de naștere e un numitor comun mult prea mic între oameni pentru a-i face, chiar și în mică măsură, asemănători. Gîndirea generaționistă este contrazisă, înainte de orice, de observaţia empirică: se vede bine cît de diferiți sînt oamenii de aceeași vîrstă și, mai mult, o analiză cît de cît coerentă duce imediat la concluzia că o generație nu e nici mai deșteaptă, nici mai proastă, nici mai cinstită, nici mai ticăloasă, nici mai frumoasă, nici mai urîtă decît alta. Atunci, de ce să mai gîndim în acești termeni?

În ceea ce mă privește, simplul fapt că sînt plasat într-o generație nu-mi place. Simt că generaţia mea nu mă reprezintă și, cu atît mai puțin, eu n-o reprezint în vreun fel. Nu sînt deloc prezumțios, nu cred că generația căreia îi sînt, în genere, repartizat e jos și eu sînt sus – Doamne ferește! Dar cred că sînt în afara ei. Nu mă recunosc printre cei care au vîrsta mea și, posibil, nici ei nu mă recunosc pe mine drept unul de-al lor. Generațional, sînt lipit de oameni cu care nu am nimic în comun. Dimpotrivă, mă simt în unele privinţe mult mai aproape de oameni mai în vîrstă decît mine, iar în altele mult mai apropiat de oameni distribuiți de logica generaționistă în categorii aflate în urma mea. Mă interesează mult mai mult cei care au murit decît cei care trăiesc şi mă simt mult mai apropiat afectiv de cei care se vor naște decît de cei care există, împreună cu mine, acum.

A judeca pe cineva prin generația lui/ei îmi pare o aberație (adică o defecțiune a sistemului gîndirii care duce la o imagine deformată). Relevanța și valoarea oricui se văd în verticalitatea propriei biografii, privindu-i parcursul, și nu în orizontalul eşantionului său de vîrstă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.