Singularul beton a devenit în limbajul colocvial un adjectiv invariabil, cu sens metaforic apreciativ, chiar superlativ, în vreme ce pluralul betoane este, în același registru, o metonimie depreciativă, cu note depresive. Extinderea semantică a singularului beton (în construcții ca muzică beton, petrecere beton etc.) este în esență metaforică, dar implică și o metonimie (pentru că din concretețea materialului de construcție se reține doar trăsătura abstractă a solidității). Beton – discutat ca mijloc de intensificare de Ioan Milică, în Expresivitatea argoului românesc (2009) – a devenit un substitut expresiv al adjectivului tare (în sensurile sale figurate, colocviale). Dicționarele noastre generale acceptă timid și parțial noul sens al cuvîntului beton, părînd să sugereze o explicație a evoluției semantice prin intermediul jargonului sportiv. Dicționarul explicativ (DEX) este cel mai reticent, incluzînd în prezentarea sensurilor cuvîntului doar accepția din sport – „sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constînd în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă”. Micul dicționar academic (MDA, 2001) împinge puțin mai departe interesul față de registrul colocvial, admițînd extinderea transparentă și motivată a betonului ca metaforă pentru construcția logică inatacabilă: „despre demonstrații, argumente etc.” – „foarte solid”. Mai atente la inovațiile din actualitatea lingvistică s-au arătat, și în acest caz, Noul dicționar universal (NDU, 2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007). Autorii Noul dicționar universal nu doar că înregistrează sensul „rezistent; de neînlăturat; convingător: argument beton”, dar îi adaugă şi explicația „strașnic, nemaipomenit: o gagică beton”, iar în DEXI se precizează că beton se poate folosi „despre persoane, în special despre femei tinere”, cu sensul „care arată foarte bine, care este extrem de atrăgător”.

În Dicționarul de argou al lui George Volceanov (2006), beton este înregistrat cu mai multe sensuri înrudite – „solid, indestructibil”, „formidabil, excelent”, „(în fotbal, despre apărare) impenetrabil, de nedepășit”. Dicționarul cuprinde și o formulă amplificată – beton armat –, pentru care sînt menționate două sensuri contextuale (dintre mai multe posibile), ca denumire pentru o formație cîștigătoare la poker şi pentru o acțiune interlopă bine organizată. Internetul confirmă circulația formulei beton armat, în articole pe teme sportive: „Bayern, o apărare «beton armat»” (prosport.ro); „Florin va fi beton armat în Bosnia” (gsp.ro). O altă metaforă înregistrată de dicționarele de argou e cuprinsă în formula beton penal – „arpacaș”, din limbajul deținuților. În acest caz, trăsătura durității e, desigur, indezirabilă.

E interesant că metafora betonului a putut ezita, într-o primă etapă, între un sens pozitiv și unul negativ, depreciativ. Într-un articol din 1942 (George-Mihail Dragoș, „Note de argou românesc”, în Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide“, IX) era discutat adjectivul betonat, cules de autor din argoul militar, unde ar fi însemnat „prost, tare de cap, ca betonul”. Și Miorița Baciu, în articolul „Metafora argotică” (în revista Cercetări de lingvistică, 1985), amintea de expresia beton armat ca formulă depreciativă pentru un „elev nepregătit”.

Pluralul betoane este folosit curent (în texte științifice și tehnice, în publicitatea pentru materiale de construcții etc.), în sensul propriu al termenului, pentru a desemna tipuri sau varietăți de beton. În registrul colocvial, cuvîntul a dezvoltat, prin metonimie, sensuri concretizate, putînd denumi diferite obiecte, plăci, ziduri de beton: „Un bărbat cunoscut ca fiind om al străzii și-a găsit sfîrșitul pe betoanele de lîngă calea ferată” (bistriteanul.ro); „fostele birouri ale unei firme de construcţii care s-a mutat în Cluj; localnicii îi spun «la betoane»” (Raport de cercetare – SocioRoMap).

Cel mai des, betoanele sînt blocurile din orașe – sau, prin extindere, cartierele de blocuri și chiar orașele, în contrast cu natura, spațiile deschise, iarba etc.: „Capitala se sufocă între betoane!” (ziare.com); „Captivi între betoane” (ebihoreanul.ro); „Cum facem faţă unui val de căldură extremă. Mic ghid de supravieţuire între betoane” (adevarul.ro); „Weekend-ul petrecut între betoane nu mai este o opțiune” (facebook.com); „Aventurile cicliştilor printre betoane şi maşini” (digi24.ro). Foarte des apare clișeul crescut printre (sau între) betoane, cu sensul mai restrîns „crescut într-un cartier de blocuri” sau cu sensul mai general „crescut în mediu citadin”. Formula are o conotație de obicei negativă, uneori ironică și nostalgic-recuperatoare; „un copil de intelectuali, crescut printre betoane” (suplimentuldecultura.ro); „şi eu, un copil crescut printre betoane” (observatorcultural.ro); „Am crescut între betoane, parcarea din faţa blocului fiind locul nostru de joacă” (atelier.liternet.ro); „deh, copchil crescut între betoane, ce vrei”; (gradinareasa.wordpress.com); „nu mă pricep la ciuperci sălbatice (deh, am crescut între betoane)” (culinar.ro) etc. Mii de atestări are și sintagma depreciativă plin de betoane: „oraş poluat, plin de betoane” (stirileprotv.ro); „trăim într-un oraş plin de betoane” (agerpres.ro); „e plin de betoane peste tot” (hotnews.ro); „evadați din Bucureștiul prăfuit, plin de betoane încinse!”  (facebook.com). Răspîndirea rapidă a sensului depreciativ al pluralului betoane indică persistența unui sistem de valori ierarhizate, în care viața în mijlocul naturii apare ca net preferabilă celei din marile orașe.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).