Scriam săptămîna trecută despre milionul de decese înregistrate ca urmare a răspîndirii coronavirusului. Estimam că știrea va trece relativ puțin discutată. Așa a fost, dar asta și pentru că ea a fost umbrită de anunțul că președintele Statelor Unite are COVID-19.

Informația a fost tratată în toate registrele – în mintea unora e vorba de o stratagemă pentru cîștigarea simpatiei, alții o văd ca pe un soi de justiție divină după luni de zile în care Donald Trump a părut adesea că se amuză cu virusul. I-aș aminti aici și pe cei care nu cred în existența virusului sau minimalizează, din diferite motive, riscurile. Ei au fost, probabil, cei mai afectați de știrea asta – un set de emoții care intră în conflict unele cu altele e greu de administrat. Dacă l-ai crezut pe Trump cînd spunea că virusul provoacă „o gripă oarecare” are rost să te îngrijorezi?

Ei bine, are rost. Iar argumentul stă în tratamentul pe care președintele l-a primit în scurta sa internare la spitalul Walter Reed. După ce a fost făcut public, experții au subliniat că mixul de medicamente primite de Trump e identic cu acela necesar unei persoane cu probleme serioase de sănătate.

Consecvent cu sine, președintele a mitraliat cîteva tweet-uri în care a încercat să dea senzația că boala e un soi de detaliu enervant. Mai mult, a și dat o tură cu limuzina prezidențială în jurul spitalului pentru a-și saluta suporterii adunați pentru a-i face urări de bine. Foarte probabil, gărzile sale de corp, pregătite să stea în fața glonțului în cazul unui atentat, nu și-au pus niciodată problema cum parezi un virus. Dar asta e o chestiune colaterală.

Presa internațională a scos globul de cristal și a încercat să ghicească ce efect au necazurile curente ale președintelui asupra șanselor sale de a cîștiga un nou mandat. Globul s-a încăpățînat să nu arate nimic. Un sondaj recent pune distanța dintre Trump și Biden la 14 puncte în favoarea democratului. Asta nu mai e o știre de luni de zile – Joe Biden e favorit indiferent cum te uiți la cifre. Pe de altă parte, o cercetare făcută prin telefon relevă că boala președintelui nu a creat valul de simpatie despre care vorbeau analiștii. Sau nu încă.

Narațiunea pe care președintele o va folosi în ultimele săptămîni de campanie va fi probabil aceea a liderului care a înfruntat pericolul și a reușit să îl învingă. În intervenția publică de la ieșirea din spital, tonul său a fost aproape mesianic. E de așteptat ca formidabila mașină de zgomote a Partidului Republican să amplifice la maximum această imagine. Pe de altă parte, 210.000 de americani au pierit ca urmare a pandemiei și se poate bănui că aceia care le-au fost apropiați nu vor primi foarte bine gesturile sfidătoare ale unui președinte care continuă să minimalizeze pericolul. 

În favoarea președintelui funcționează polarizarea extremă. Chiar și cînd e vorba de o boală. Nu e un fenomen specific american, dar Statele Unite sînt locul în care se vede cel mai bine. Centrul a cedat cîndva în ultimii ani, iar apartenența la o sectă sau alta a devenit cumva o condiție esențială pentru identitatea politică. Conduita președintelui nu face decît să accentueze faliile din societate pînă la un nivel la care nici știința, nici analiza rece nu mai contează. Adevărul se poate îndoi pînă devine convenabil, realitatea poate fi adaptată la nevoi de comunicare.

Trump nu e unicul vinovat pentru degradarea discursului public, însă, din poziția pe care o deține, e greu să nu îi fie atribuit un rol esențial. În umbra ego-ului său masiv stau milioane de oameni care aleg să îl creadă. Și îl vor crede în continuare, chiar și dacă, în ianuarie 2021, jurămîntul va fi depus de altcineva. Cum va arăta lumea după alegerile americane e un scenariu pe care nimeni nu reușește încă să îl schițeze prea clar. E, oricum, tîrziu pentru speculații. Mai sînt doar cîteva săptămîni pînă cînd vom ști.

Președintele este bolnav, iar un simptom simbolic al bolii e lipsa de empatie. Nu e clar dacă Trump reușește să conștientizeze faptul că, pe lîngă milioanele sale de simpatizanți care îi doresc sănătate, există numeroși cetățeni care au primit vestea asta cu satisfacție. Un om s-a îmbolnăvit, alte milioane de oameni îi doresc suferință îndelungată. Nu există încă un instrument care să măsoare eficient genul acesta de situație. 

În alte timpuri, din partea unui președinte care a trecut printr-un moment greu, publicul ar fi așteptat un moment de umilință și, poate, o lecție învățată. Nimeni nu se așteaptă la așa ceva acum. Și chiar dacă s-ar fi întîmplat lucrul acesta, ar fi fost probabil prea tîrziu. Soarta Americii și a lumii pentru următorii patru ani s-a decis în fiecare zi a actualului mandat.

Un mandat care se termină cu președintele Americii bolnav și cu lumea întreagă așteptînd un tratament. Între timp, de pe marginile prăpastiei, oamenirea se uită în hău.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.