Scenariu de serial TV, genul programului: ficțiune politică. Programul poate fi vizionat de minori împreună cu familia. Un profesoraș de istorie ajunge, printr-un concurs de împrejurări, președinte al Ucrainei. Actorul care interpretează în sus-pomenitul serial rolul profesorașului de istorie care ajunge președinte al Ucrainei chiar ajunge, printr-un concurs de împrejurări, președintele Ucrainei. Asta e o distopie. Volodimir Zelenski a cîștigat alegerile cu 72% din voturi. E cel mai mare scor obținut de vreun candidat la prezidențiale în Ucraina. Cu tot sprijinul popular, Zelenski a ajuns însă președinte pe seama unui discurs îndreptat împotriva clasei politice actuale. El a reușit să capteze frustrările și temerile legitime ale cetățenilor ucraineni legate de corupție, sărăcie și război și să unească prin promisiunea că va „sparge“ sistemul.

Dacă discursul antisistem l-a ajutat să cîștige alegerile, acum va trebui însă să se confrunte cu realitatea: să lucreze cu exact acest sistem pe care l-a tot înfierat în campania electorală. Prerogativele de care dispune nu sînt suficient de extinse pentru a schimba sistemul din temelii. Iar faptul că nu are un partid puternic care să-l susțină și nici aliați printre înalții funcționari sînt handicapuri politice importante, care îi vor submina capacitatea de a livra ce a promis. Că mulți dintre actualii oameni cu răspunderi (au spus că) sînt gata să îl sprijine pe noul președinte e una; dacă îl vor și ajuta, e cu totul altceva. Nu e exclus ca eventuala susținere să fie doar o strategie de supraviețuire a vechii birocrații. Oricum, misiunea lui Zelenski de a „sparge“ sistemul, e dificilă. A promis descentralizare, privatizări, amnistie fiscală pentru contribuabilii mici, măsuri anticorupție etc., pedepsirea oligarhilor care au făcut avere pe căi ilicite. Ați mai auzit pe undeva asemenea promisiuni? Pînă la consolidarea Justiției și crearea unui climat real de respectare a legilor, vor urma, probabil, multe arestări – unele, poate, abuzive –, procese care se vor prelungi la nesfîrșit, anchete de presă cu ținte clare și whataboutism și, aproape sigur, o confiscare a agendei publice de către lupta, deloc nouă, cu „vechiul“ sistem.

Cu adevărat important e ce va urma. Mai exact, ce se va întîmpla la alegerile legislative din toamnă. Candidatul antisistem Zelenski a cîștigat alegerile la scor cu un discurs populist, orientat împotriva partidelor „clasice“. El și-a creat un personaj pe care foarte mulți ucraineni l-au simpatizat. Va putea să transfere această simpatie către noul său partid, astfel încît să dispună de o majoritate care să-i asigure guvernarea? Cum se va reașeza scena politică în următoarea legislatură? Liderii partidelor vor trebui acum să-și reinventeze mesajele și să le adapteze noului context. Alegerile prezidențiale, la care s-au înscris inițial 39 candidați, au fost un examen pe care mulți l-au picat. În absența unor opțiuni pragmatice și realiste, a cîștigat populismul.

Contextul politic e dificil. La est, două regiuni ale țării se află într-un conflict doar în aparență înghețat: pe de o parte, amenințarea armată a Rusiei, pe de altă parte, tendințe separatiste întreținute de Moscova (Lugansk și Donețk). La sud, Crimeea aparține de jure Ucrainei dar, de facto, se află sub control rusesc după anexarea din 2014. Zelenski a promis să relanseze eforturile de pace în spriritul acordului de la Minsk. Dar va avea nevoie de sprijin diplomatic. Iar Moscova a arătat că știe să speculeze, ba chiar să întrețină slăbiciunile interne ale adversarilor: lupta antisistem a lui Zelenski e o oportunitate minunată pentru Vladimir Putin de a-și spori influența în regiunile pe care vrea să le controleze.

Cum rămîne cu promisiunea unui viitor european pentru Ucraina? Noul președinte a promis să continue eforturile de aprofundare a relațiilor cu Uniunea Europeană în vederea concretizării acordului de asociere adoptat în 2014. Dar Europa însăși, aflată în criză, nu poate promite Ucrainei o foaie de parcurs. Noul președinte va trebui să găsească răspunsuri și în această privință: cum poate deveni Ucraina relevantă pentru o Europa care, de ani buni, se închide și care se dezvoltă – fie că o recunoaște, fie că nu – cu mai multe viteze?

După Revoluția Portocalie și după Euro-Maidan, societatea civilă s-a maturizat, s-a profesionalizat și reușește, chiar dacă doar în foarte mică măsură, să urmărească unele obiective civice și sociale. Nu însă și să prevină ascensiunea fulminantă a acestui nou populism. Poate că va juca un rol mai importat la alegerile pentru Parlament.

Foto: Volodimir Zelenski, wikimedia commons