Poporul? O vorbă de dînşii inventată...

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Mă stupefiază uşurinţa cu care politicienii noştri rostesc cuvîntul „popor“. Sigur, omul politic – mai ales cel plasat fatalmente în paradigma caragialiană, aşa cum e omul politic român – nu este deloc prudent din punct de vedere verbal. El este capabil să rostească enormităţi cu naturaleţea cu care dumneata, cititorule, bei un pahar cu apă. El este capabil să rostogolească în avalanşe himalayene cuvinte imense cu firescul cu care dumneata, cititorule, te urci în tramvai. Ştiu prea bine toate aceste lucruri, aşa că stupefacţia mea nu vine de la folosirea abundentă a vocabulei, ci de la contextul în care ea este, cel mai adesea, pusă. De cele mai multe ori, omul politic vorbeşte despre popor fiind sigur că ştie bine cum este şi ce vrea acesta. De fapt, omul politic ne anunţă ce vrea poporul. E portavocea lui. Auzi, mai mereu, gureşi politici spunînd că poporul vrea cutare sau, dimpotrivă, poporul nu vrea cutare, că poporul crede sau nu crede, că face ceva sau nu va face în nici un caz altceva, poporul zice că, poporul ne cere să, poporul nu acceptă, poporul aşteaptă să şi tot aşa. E uimitor pentru mine, aşa cum spuneam, uimitor pînă la stupefacţie, cît de buni cunoscători ai poporului sînt mai toţi colegii mei din politică. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu folosesc acest cuvînt cu mare grijă, rar de tot şi de fiecare dată cu un sentiment de incertitudine, fiind gata să admit că greşesc dacă preopinentul meu m-ar contrazice ferm.

Să luăm, de pildă, cazul referendumului recent încheiat. Vasăzică, un referendum care a plecat de la convingerea fermă a unor oameni politici că problema cea mai importantă a naţiunii este Traian Băsescu nu a reuşit să aducă la urne jumătate dintre cei înscrişi pe listele electorale. Precizăm că referendumul a fost organizat de iniţiatori: ei au stabilit cum se votează, cîţi români sînt pe liste, unde se votează, programul secţiilor de votare, ei au adus oameni la vot, ei au gestionat secţiile de votare şi toate celelalte. Rezultatul acestui referendum este comentat în fel şi chip, dar ceea ce mă irită de-a dreptul este că nimeni nu vrea să înţeleagă ce a spus poporul în ansamblul său, deşi toţi sînt siguri că ştiu.

Pe liste, sînt înscrise 18.292.464 de persoane. Au votat 8.459.053. Deducem, simplu, că nu au venit la vot 9.833.411. Aşadar, ştim bine ce au avut de spus 8.459.053 de români despre demiterea lui Traian Băsescu: 7.403.836 au spus că sînt în favoarea demiterii, iar 943.375 au spus că sînt împotriva demiterii. Dar, totuşi, nu se întreabă nimeni de ce au tăcut 9.833.411 români? Să spui că poporul a vrut să fie demis Traian Băsescu cînd mai bine de jumătate dintre electori au tăcut la întrebarea ţipată patetic, răstit şi alarmist de majoritatea parlamentară, de guvern şi de cele mai importante structuri mediatice mi se pare mai mult decît o crimă, mi se pare o greşeală. Sigur că 7,4 milioane de oameni înseamnă foarte mult, ştiu şi teoria după care contează cei care se exprimă, nu cei care tac (cu care pot fi de acord în cazul alegerilor parlamentare sau locale, dar nu în cazul referendumului – faptul că nimeni nu a explicat diferenţa enormă dintre alegeri şi referendum şi, mai mult, faptul că în multe discursuri şi comentarii alegerile şi rezultatele lor au fost amestecate cu referendumul şi rezultatele sale denotă pură ignoranţă şi nimic mai mult, dar nu ne putem ghida după ignoranţi la nesfîrşit). Totuşi, cel mai consistent grup de români a tăcut la întrebarea pe care o vastă majoritate a politicienilor o consideră fundamentală, unica reală, cea de la care atîrnă, ca să zic aşa, viitorul şi prezentul, poate chiar şi trecutul ţărişoarei. De ce au tăcut? Iată, după opinia mea, cea mai interesantă speculaţie de făcut în privinţa acestui referendum. Dar, vai!, a cîta oară văd că gustul meu nu se armonizează cu gustul armatelor de făcători de talk-shows de pe la canalele României? Armatei de uslaşi de pe toate posturile i s-a părut că ajută mai mult cauzei dacă vorbeşte obsesiv despre cei 7,4 milioane şi îşi ascunde pe cei 9,8 milioane. Greşesc, pentru că, dacă USL nu înţelege bine de ce au tăcut 9,8 milioane la întrebarea pe care ei o consideră crucială pentru România, nu vor avea cum să îşi îndeplinească obiectivul politic niciodată. În cazul celor 9,8 milioane de români care au refuzat să vină la vot, sînt convins că se pot distinge mai multe categorii. Sînt, desigur, cei complet dezinteresaţi de politică, cei care nu au pus vreodată piciorul într-o secţie de votare şi e foarte puţin probabil că o vor face vreodată. Sînt şi cei care nu au venit pentru că au fost convinşi de campania PDL să nu vină. Sigur, cei mai mulţi dintre susţinătorii lui Băsescu – oricîţi erau – nu au venit la vot. Sînt şi unii care nu au venit pentru că modul în care USL a acţionat politic şi guvernamental începînd cu 3 iulie le-a inspirat neîncredere. Mai sînt şi cei care voiau să-l dea jos pe Băsescu, dar nu aşa, ci cu o procedură în care ei să creadă. Ştiu şi oameni care i se opuneau lui Băsescu, dar a fost mai tare dorinţa de a-i împiedica pe uselişti să-şi ducă la bun sfîrşit acest plan şi atunci nu au mers nici ei la vot. În fine, cei 9,8 milioane sînt cei mai mulţi şi cei mai interesanţi, ca tipologie şi motivaţie. Un grup complex, eterogen, sofisticat şi, mai ales, majoritar. Un popor în sine. Cine poate ştii ce vrea acest popor? Sigur, senatorii Ghişe şi Şova ştiu – ei sînt experţi în popor. Dar noi, ceilalţi, ştim? 

P.S. Am folosit datele oficiale, de la BEC. Speculaţiile apărute după momentul votului, cum că, de fapt, nu mai sînt chiar 18.292.464 de persoane cu drept de vot în România pot face obiectul unui alt comentariu, eventual împreună cu speculaţiile că nu au venit la vot chiar 8.459.053 de persoane, ci mai puţin – după unele surse cu mult mai puţin. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.