Piciorul

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Pe 21 martie 2002, Rodolfo Baiza Hernandez a fost executat prin injecţie letală la închisoarea federală din Huntsville, Texas. În martie 1985, ucisese şi jefuise cîţiva imigranţi mexicani care tocmai trecuseră ilegal graniţa în Statele Unite. A fost imediat arestat. În septembrie 1985, a fost condamnat la moarte într-un proces fără multă istorie. A fost recunoscut de martori, avea asupa lui arma crimei, a recunoscut şi el. „I-am omorît pentru că am simţit că preşedintele Reagan vrea să fac asta, să scap America de cîţiva ilegali. Texasul a devenit suprapopulat din cauza ilegalilor“. O astfel de mărturisire nu te poate duce decît spre pedeapsa cea mai aspră. Au urmat, apoi, anii scurşi în recursuri, apeluri, memorii de graţiere – Hernandez cerea o altă pedeapsă. Pe parcursul acestor ani, s-a descoperit că Hernandez comisese multe alte crime rămase nerezolvate. Asupra vinovăţiei sale şi asupra justeţii condamnării nu prea era loc de dubii. În iulie 2001, ca urmare a complicaţiilor apărute în urma netratării diabetului, lui Hernandez i s-a amputat piciorul drept, puţin mai sus de genunchi. Cu cîteva săptămîni înainte de data execuţiei, Hernandez a cerut guvernului texan o proteză, în locul piciorului pierdut. „Vreau să merg la execuţie pe două picioare, ca un bărbat. Am intrat în închisoare pe două picioare, pe două picioare vreau să ies“ – a motivat el cererea. Guvernul l-a refuzat. „Satisfacerea cererii dlui Hernandez ar costa contribuabilul 8000 $ şi nu credem că această cheltuială e necesar a fi făcută“ – au răspuns oficialii prin vocea unui purtător de cuvînt, difuzată în direct de televiziunile locale.

Această ştire stranie, deşi veche, mi-a rămas în minte după ce am citit-o la vremea ei într-un ziar american, scrisă cu litere mici, înghesuită la finalul unei coloane de ştiri mai mult sau mai puţin relevante. Din motive lesne de explicat psihologic, am asociat această mică poveste cu alta, pe care mi-o amintesc din lungul interviu filmat pe care Gabriel Liiceanu l-a luat lui Emil Cioran la Paris, la începutul anilor ’90. Acolo, Cioran povestea că era adesea vizitat de fel de fel de lunatici, impresionaţi de scrierile sale. Unul dintre ei, un individ suficient de bizar ca Emil Cioran să-l ţină minte, venise cu ani înainte la maestru să-i facă o mărturisire stranie. După ce-i citise o carte, fusese atît de impresionat încît decisese să se sinucidă. S-a suit pe un scaun, şi-a legat ştreangul de lustră, l-a pus la gît şi, cînd să împingă scaunul cu picioarele şi să cadă în abisul final, s-a uitat în jos şi şi-a dat seama că e murdar pe picioare.

Şi-a spus că nu se face să se sinucidă murdar pe picioare, şi-a scos ştreangul de la gît, s-a dat jos de pe scaun şi s-a dus la baie să se spele pe picioare. Cînd se spăla, a simţit o firavă stare de bine şi nu s-a mai sinucis. Dar nici această asociere făcută de mintea mea nu ar fi justificat cu totul scrierea acestui mic text, dacă nu aş fi aflat recent, absolut întîmplător, un detaliu colateral, dar interesant al poveştii criminalului Rodolfo Hernandez. Un fapt care a scăpat agenţiilor de presă şi care mi-a fost povestit de o cunoştinţă absolut întîmplătoare, care studia comportamentul deţinuţilor texani aflaţi în ceea ce se cheamă death row.


În închisoare, Hernandez dobîndise printre deţinuţi acel soi de respect înfiorător pe care marii criminali îl nasc în toate celelalte categorii fatalmente inferioare de răufăcători ajunşi după gratii. Printre cei care îi acordau cel mai profund respect se afla un deţinut pe care toată suflarea închisorii îl ridiculiza pentru stupiditatea întîmplării care l-a adus în spatele gratiilor. Omul încercase să jefuiască o locuinţă. Sunase la intrare, proprietarul i-a deschis şi l-a rugat să-l lase să dea un telefon pentru că automobilul îi rămăsese în pană nu departe. Proprietarul l-a poftit în casă şi, după ce a închis uşa în spatele lui, jefuitorul a scos un cuţit şi l-a somat să nu mişte cît fură de prin casă. Proprietarul, însă, a scos imediat o insignă – era şeful echipei de intervenţii rapide a poliţiei locale, un tip atletic, antrenat anume să se lupte cu infractorii. Hoţul s-a speriat şi a vrut să fugă, dar poliţistul l-a placat la rugby. Totuşi, infractorul s-a putut sustrage placajului, însă nu a putut ieşi. În mîna poliţistului rămăsese proteza care-i înlocuia piciorul drept. Nu-i de mirare că deţinuţii din penitenciarul de la Huntsville, Texas îi spunau Idiotul. Cînd a aflat că Hernandez a cerut un picior ca să moară demn, Idiotul a anunţat conducerea închisorii că e dispus să-i dea proteza lui pentru episodul execuţiei, după care o vrea înapoi. Acest gest, care urma să protejeze demnitatea marelui criminal, a fost foarte apreciat de comunitatea deţinuţilor. Au încetat subit să-i mai spună Idiotul – deşi nu avea abilităţile unui spărgător cît de cît decent, avea, măcar, un suflet bun şi ştia ce-i aia onoare. Mai departe, nu am putut afla dacă solicitarea a fost aprobată şi, în cele din urmă, Hernandez a mers spre execuţie pe două picioare, unul al lui şi altul al Idiotului. Oricum, intenţia contează. 
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.