Recentul summit G7 de la Biarritz (24-26 august) a fost mai degrabă o ședință foto cu mici momente de strălucire decît o întîlnire politică autentică între liderii celor mai bogate șapte state ale lumii. Diplomația multilaterală e în impas. Interesele politice și economice par mai divergente ca niciodată. Occidentul pare să nu mai găsească o voce comună. Președintele Donald Trump e preocupat de conflictul comercial cu China și de disputa cu Iranul, pe premierul britanic Boris Johnson îl interesează Brexit-ul, președintele francez, care e și gazda summit-ului, încearcă să devină un mediator internațional, cancelarul Angela Merkel vrea să mențină competitivitatea economică a Germaniei – și fiecare dintre ei încearcă să cîștige mai multă încredere internă cu ajutorul scenei ofertite de summit. Spectacolul e un amestec de vodevil și burlesc.

Tema centrală a summit-ului ar fi trebuit să fie combaterea inechităților la nivel internațional. Tocmai în ideea unei mai bune reprezentări, președintele Macron a schimbat formatul întîlnirii, invitînd la Biarritz parteneri din patru state democratice în curs de dezvoltare (Chile, Africa de Sud, Australia și India), precum și parteneri non-guvernamentali importanți. (Emmanuel Macron l-a invitat, în ajunul summit-ului, chiar și pe președintele Vladimir Putin – dacă acesta ar fi dat curs invitației, ar fi fost un prim pas pentru reconstituirea G8.) Lărgirea dialogului a contat, poate, în planul consultărilor marginale summit-ului, dar nu a modificat în mod esențial agenda propriu-zisă. Rezultate concrete în urma summit-ului? Prea puține, prea subțiri. Declarația finală cuprinde, în cîteva puncte, pozițiile comune pe temele cele mai fierbinți ale momentului. De pildă, G7 se angajează să promoveze un comerț global deschis și echitabil și stabilitatea economiei globale.

În declarație se mai spune că G7 se angajează să schimbe în profunzime modul de funcționare al Organizației Mondiale a Comerțului pentru a proteja mai eficient proprietatea intelectuală, pentru a rezolva disputele mai repede și pentru a eradica practicile comerciale neloiale. Nu e prima dată cînd se pune problema reformării OMC și nici preocupările legate de practicile neloiale (ale Chinei, în special) nu sînt o premieră. Dar declarațiile comune nu țin loc de acțiune.

În ceea ce privește criza diplomatică în relația cu Teheranul, G7 a căzut de acord asupra două obiective: ca Iranul să nu poată obține arme nucleare; și să promoveze pacea și stabilitatea în regiune. Și aici situația e complicată: SUA au abandonat așa-numitul acord nuclear iranian în vreme ce restul părților semnatare ale acordului de la Viena încearcă din răsputeri să mențină această înțelegere pe care Iranul nu o mai respectă. Prezența șefului diplomației iraniene la Biarritz nu pare să se fi soldat cu vreo (nouă) înțelegere, măcar cu partenerii europeni.

Un pas (foarte) mic s-a făcut în ceea ce privește situația din Libia: G7 susține o soluție politică, o încetare durabilă a focului prin implicarea Organizației Națiunilor Unite și a Uniunii Africane în crearea unei conferințe interlibiene. Nimic însă despre eventuala responsabilitate a Europei…

Pe fondul acestui summit lipsit de ambiții mari și, aparent, și de rezultate concrete, președintele Emmanuel Macron a insistat să facă din incendiile care devastează pădurea amazoniană o prioritate. De cîteva săptămîni, sute de focare, unele puse intenționat pentru a transforma pădurea în terenuri agricole ori cîmpuri miniere, distrug cea mai mare zonă forestieră virgină a lumii – o catastrofă ecologică de proporții incalculabile. Președintele francez a cerut o „mobilizare a tuturor forțelor“ pentru a lupta împotriva incendiilor.

Dacă statele membre ale Grupului au convenit destul de ușor asupra unui ajutor imediat în valoare de 20 de milioane de dolari pentru stingerea incendiilor, președintele brazilian Jair Bolsonaro a refuzat categoric sprijinul internațional afirmînd că nu vrea să ia lecții de la nimeni în materie de politici de mediu și că, oricum, situația e sub control. Dincolo de acest ajutor imediat, G7 a mai convenit asupra unui pachet financiar pe termen mediu pentru reîmpădurire. Programul, care ar trebui prezentat Adunării Generale a ONU la sfîrșitul lunii septembrie, necesită însă acordul de principiu al Braziliei și stabilirea unui parteneriat cu ONG-urile și populațiile locale. E puțin probabil că va putea fi aplicat. Incendiile și stingerea lor au generat un alt incendiu – în relațiile diplomatice.