Obama după primul an

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Obama după primul an jpeg

Obama după primul an Pentru preşedintele american Barack Obama anul 2010 începe cu totul diferit decît începea 2009. Atunci, o lume întreagă îşi punea speranţele în el. Acum, tot mai mulţi se declară dezamăgiţi. În cifre, acest început de an pentru Obama înseamnă că procentul americanilor care cred că face o treabă bună la Casa Albă a scăzut la puţin sub 50%, ceea ce înseamnă cea mai joasă cotă de încredere pentru un preşedinte american după primul an de mandat. Căderea este colosală: într-un an, primul!, Obama pierde cam 15% în încredere. Întunecarea optimismului iniţial se mai vede şi în numărul celor care credeau/cred că Barack Obama va fi „unul dintre cei mai mari preşedinţi din istorie“ (19% în 2009, 13% acum) sau că va fi „un bun preşedinte“ (43% în 2009, 30% acum). Explicaţii sînt multe. Dar toate au sens numai dacă le aşezăm în contextul uriaşei speranţe care cuprinsese pe toată lumea pe 21 ianuarie 2009, adică în prima zi de lucru a noului preşedinte. Deja se vorbeşte despre cel care era mai ieri fantasticul Obama ca despre un „one term president“, deja se prefigurează relansarea republicanilor (predicţiile pentru parţialele din acest an le sînt, mai degrabă, favorabile), deja au apărut comparaţiile negative cu mult hulita administraţie Bush (deocamdată doar în domeniul securităţii teritoriului, după incidentul de pe aeroportul din Detroit, din decembrie). Puterea reformatoare a lui Obama se dovedeşte a fi mai puţin convingătoare decît credeam cu toţii, de vreme ce reforma sistemului de sănătate publică american, din care Obama însuşi a făcut primul său mare examen prezidenţial, nu s-a produs şi, oricum, nu se va produce în sensul dorit iniţial de preşedinte. În plan economic, Obama a anunţat că vede deja primele semne de redresare economică. Mai rămîne, doar, să le vadă şi actorii economici mai mari sau mai mici. În plan extern, singura victorie pe care o poate asuma deja Obama este îmbunătăţirea sensibilă a imaginii Statelor Unite în lume. Într-adevăr, de la venirea sa la Casa Albă, procesul de ameliorare simbolică a imaginii Americii în lume a continuat neîntrerupt. Decizia de retragere a trupelor americane din Irak luată de Obama a fost cu mult timp înainte pregătită de Bush, iar impasul tot mai mare în care se găseşte războiul din Afganistan arată că Obama nu este un „commander in chief“ mai iscusit decît mult blamatul Bush. De asemenea, Obama nu a reuşit mare lucru nici în privinţa Iranului, nici în privinţa eternului conflict palestinian şi nici măcar în privinţa mobilizării superioare a europenilor în cadrul NATO. Una dintre valorile comportamentale pe care conservatorii le preţuiesc şi le practică este temperanţa cînd vine vorba despre speranţele puse în oameni şi, mai ales, în oamenii politici. Spiritele de stînga sînt mai sensibile la farmec şi charismă, mai uşor exaltabile, mai lesne inflamabile. E drept, se şi sting destul de repede. Însă temperanţa, prudenţa, moderaţia cînd vine vorba despre un lider politic sunt de bună rigoare. Sigur că, într-o carieră politică, există suişuri şi coborîşuri. Churchill, omul care ştia despre politică mai mult decît ştim noi toţi la un loc, spunea că politica e ca un război, cu singura diferenţă că în război mori o singură dată, iar în politică se poate muri de mai multe ori. Obama va putea recupera încrederea pierdută a americanilor şi va putea cîştiga chiar un al doilea mandat. Are suficient timp şi are suficient de multe lucruri de făcut. Obama de acum este mult mai lucid decît cel din urmă cu un an şi, poate, de aceea place mai puţin. Exact în ziua în care sondajul pe care l-am evocat mai sus era dat publicităţii în America, Barack Obama era la Oslo şi rostea discursul la primirea Nobelului pentru Pace. Era 10 decembrie 2009. În acest discurs, intitulat „O pace justă şi de durată“, Obama vorbeşte deschis despre „războiul just“ care devine, la nevoie, singura cale spre „pacea justă“. Am criticat din acest neînsemnat colţ de pagină acordarea acestui premiu. Îmi menţin toate observaţiile anterioare, dar nu pot să nu remarc excelentul discurs pe care Obama l-a rostit la ceremonia de acordare. Iată fragmentul meu preferat din acest discurs: „…Să fie clar: Răul există în lume. O mişcare non-violentă nu ar fi putut opri armatele lui Hitler. Negocierile nu pot convinge liderii Al-Qaeda să abandoneze armele. Să spui că forţa poate fi uneori necesară nu este un apel la cinism. Este o recunoaştere a istoriei, a imperfecţiunilor naturii umane şi a limitelor raţiunii… Iar lumea trebuie să-şi aducă aminte că nu doar instituţiile internaţionale – tratate şi declaraţii – au adus stabilitate după Al Doilea Război Mondial. Indiferent de greşelile pe care le-am făcut, adevărul factual este că Statele Unite au susţinut constituirea securităţii globale pentru mai bine de şase decenii, cu sîngele cetăţenilor noştri şi cu puterea armelor noastre. Serviciul şi sacrificiul bărbaţilor şi femeilor în uniformă au adus pacea şi prosperitatea din Germania pînă în Coreea şi au permis democraţiei să se instaleze în Balcani… Am făcut toate acestea dintr-un interes propriu luminat – pentru că am căutat mereu un viitor mai bun pentru copiii noştri şi credem că vieţile lor vor fi mai bune dacă vieţile copiilor altora vor curge în libertate şi prosperitate. Aşadar, da, instrumentele războiului au un rol în păstrarea păcii. Iar acest adevăr coexistă cu altul – indiferent de cît e de justificat, războiul aduce tragedie umană. Curajul soldatului şi sacrificul său sînt deplin glorioase, exprimînd devotament pentru ţară, pentru cauză, pentru camarazii de arme. Dar războiul nu este niciodată glorios şi niciodată nu trebuie să-l propovăduim astfel. Parte a provocării căreia trebuie să-i facem faţă este să reconciliem aceste două adevăruri aparent ireconciliabile: că războiul este uneori necesar şi că războiul, de la un anumit nivel, este expresia nebuniei umane.“

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.