O lecție de dirigenție

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu există nici un dubiu că proiectul politic al Uniunii Europene este cea mai bună idee care le-a trecut prin cap oamenilor politici ai acestui continent. Iar pentru România este un noroc istoric de proporții. Să nu uităm asta nici o clipă! Să ne reamintim că UE este o binecuvîntare pentru România, mai ales zilele acestea, cînd celebrăm un secol de la alt mare noroc istoric care a dat peste bieții de noi. Dacă ceea ce am obținut în 1918 a fost plătit cu vîrf și îndesat înainte (dar tot noroc s-a chemat, căci de cele mai multe ori țări precum România plătesc un preț scump și nu obțin nimic), ceea ce am obținut în 2007 aproape că nu a costat nimic. Dimpotrivă, aș spune că beneficiile aderării la UE au început cu beneficiile pre-aderării, dacă vă mai aduceți aminte de ele. Relația României cu UE a fost, pînă acum, o binecuvîntare continuă și am fi pur și simplu idioți sau ticăloși să o considerăm altfel. Că noi înșine nu am putut extrage încă și mai multe beneficii din ea, este exclusiv vina noastră și ar trebui să ne dăm palme, privindu-ne în oglindă, pentru asta. Observațiile care urmează le fac crezînd total în aceste rînduri.

Zilele trecute, la Paris, șefi de stat din toată lumea s-au strîns să comemoreze veacul de la armistițiul care a pus capăt celui dintîi Război Mondial. Cu acea ocazie, într-un discurs care aproape a epuizat știrile venite de la eveniment, președintele Macron a jonglat cu mari cuvinte, în stil frumos, de eseist francez de cafenea: „Patriotismul este exact contrariul naționalismului. Naționalismul este o trădare a patriotismului“, a formulat președintele francez, ca punct culminant al unei lecții de dirigenție date lumii de sub Arcul de Triumf. Macron a stabilit clar ce nu avem voie să uităm, dar și cum anume trebuie să ne reamintim ceea ce nu trebuie să uităm – căci nu avem voie să ne amintim chiar așa, cum ne taie capul.

Președintele Macron a mai explicat, pe îndelete, că nu e frumos să te gîndești numai la tine, să te pui pe tine însuți pe primul plan și să nu te gîndești și la alții. Încîntată că, astfel, francezul „i-a tras-o“ omologului american, care s-a declarat de atîtea ori naționalist, presa a cam trecut cu vederea că observația elogioasă pe care același președinte Macron o făcuse cu trei zile înainte despre controversatul mareșal Pétain nu pare a fi chiar o dovadă că domnul diriginte însuși se gîndește, atent, la sensibilitățile altora. În trecere, mă întreb doar cum ar fi dacă șeful statului român s-ar trezi să-l elogieze cu ocazia centenarului Unirii pe Ion Antonescu, al cărui destin seamănă foarte mult cu cel al lui Pétain? Dar să lăsăm asemenea gînduri deoparte, căci ele nu fac decît să deturneze discuția, să încurce chestiile și, dacă tot am zis „în trecere“, chiar să trecem, passons…

Mă grăbesc să precizez că Trump merită cîteva vorbe tari din partea europenilor. Nu că asta l-ar schimba cu ceva, căci incapacitatea lui de a pricepe de ce Europa este partenerul privilegiat al Americii în această lume are cauze nevindecabile. Dar, după ce el însuși a spus, în iulie, că UE este „un inamic“ pentru SUA, referindu-se, e drept, la comerț, o replică pe măsură trebuia să vină. Însă, recunosc, aș fi preferat o replică ceva mai inteligentă. Altruist, noul diriginte al UE i o întoarce: vrea armată ca să apere Europa de Statele Unite ale Americii. Gîndindu-se mereu la celălalt, Macron a decis să ridice miza confruntării. Ne amenință Trump cu un război comercial? Păi, ia stai să-l amenințăm și noi cu un război, dar de-adevăratelea, cu armate. Deștept băiat! Om politic „prima-ntîia“!

Dar să nu uităm nici o clipă că măiestria franceză se încununează în eseu. Și să ne lăsăm, pentru o clipă, ademeniți în jongleria intelectuală cu „patriotismul“ și „naționalismul“. Una-i una, dar nu-i alta, iar alta este exact opusul uneia, chiar dacă una și alta cam seamănă. Nimic de spus, musiu a adus-o frumos din condei. După ce gustăm deliciul acestui joc conceptual, să mai facem un pas în profunzime. În fond, discursul lui Macron mărturisește iarăși un clișeu devenit lozincă și adevăr imuabil la nivelul elitei politice europene, anume că nenorocirile secolului trecut au fost determinate de blestematul ăsta de naționalism, iar misiunea istorică a Uniunii este tocmai anihilarea naționalismului, căci așa se asigură pacea pe termen lung.

Dacă reduci nenorocirile secolului XX la izbucnirea războaielor mondiale și, mai precis, la resortul care a generat nebunia centrifugă din Imperiul Austro-Ungar din anii 1910 sau la obsesia Germaniei de a ataca Franța, da, e foarte mult naționalism acolo, așa că explicația ține. Dar nu sînt sigur că alunecarea spre nazism a Germaniei în epoca post-Weimar se explică pe de-a întregul prin naționalism și sînt absolut sigur că marasmul comunist care a devastat Europa pentru mai bine de o jumătate de secol nu are nici o legătură cu naționalismul. Mi-e teamă că viziunea bruxelleză asupra istoriei Europei este destul de limitată – vede doar o parte a nenorocirii, și nici pe aceea întreagă. E ca și cum ai ancheta un incendiu cauzat de modul în care a fost gestionat un rezervor cu motorină și ai decide că motorina e de vină.

Cît despre celelalte catastrofe umane ale secolului trecut, cum să spui deschis tocmai tu, dirigintele Europei, că o anume ideologie a nenorocit o jumătate de continent pentru o jumătate de secol, cînd șeful Comisiei Europene tocmai l-a sărbătorit pe fondatorul acestei ideologii sub o statuie făcută cu bani veniți din China? De care tocmai ne-a spus dirigintele că vrea să ne apărăm cu o armată. De China, ca și de Statele Unite. Nu-i, totuși, cam vraiște mintea asta europeană de azi?

Întrebarea cea mare, cu adevărat înspăimîntătoare, este, cred, „Cum de ajungi să ucizi în numele națiunii tale?“, iar accentul întrebării mi se pare că trebuie să cadă pe crimă, nu pe națiune. În fond, oamenii ucid în numele a orice. Dar acest gen de întrebări nu intră în sfera dubiilor liderilor Europei de azi și nici nu a făcut obiectul lecției de dirigenție.

Addenda. A doua zi după ce acest articol a plecat la tipar, am aflat și eu, dimpreună cu toată lumea, că afirmația lui Macron cu privire la armata europeană nu a fost chiar așa cum a redat-o presa. Președintele Franței nu a zis că Europa trebuie să fie gata să se apere de China, Rusia și chiar de Statele Unite, ci a zis că trebuie să fie gata să se apere de China, Rusia, chiar și fără ajutorul Statelor Unite. Greșeală de traducere, s-a spus. Un înțelept al zilelor noastre spunea că bietul om de azi are două variante în viață: fie nu citește presa și este neinformat, fie citește presa și este dezinformat. Și eu, ca și dumneavoastră cred, am optat să fiu dezinformat cu riscul implicit de a duce mai departe dezinformarea. Așadar, observațiile mele legate de afirmația președintelui francez cum că Europa are a se apăra militar de America nu se mai susțin. În schimb, lecția de dirigenție rămîne.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.