O iubesc așa cum îmi iubesc mașina

Thomas BRUSSIG
Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
O iubesc așa cum îmi iubesc mașina jpeg

La sfîrşitul anului trecut, presseurop.eu a invitat 10 autori europeni, scriitori şi analişti, semnături cunoscute, dar şi noi voci, să scrie despre Europa. Cei care văd dincolo de succesiunea de evenimente, cei care îşi imaginează un alt viitor sau cei care trăiesc actualitatea ca fiinţe umane şi ca cetăţeni. A rezultat un dosar intitulat „Zece viziuni ale Europei“, realizat în colaborare cu Der Spiegel, The Guardian şi Respekt. Publicăm aici unul dintre articole. (N. red.)

Cînd un dramaturg întîlneşte un om politic, în mod inevitabil omul politic sfîrşeşte prin a face o remarcă asupra pieselor pe care ar trebui să le scriem la ora actuală. În acest moment, omul politic spune: „Aş vrea să scriem una despre criza financiară“. Cu cîţiva ani în urmă, un om politic mi-a spus totuşi că ar vrea să vadă o piesă despre integrarea europeană. Apoi mi-a adresat un surîs radios ca şi cum ar fi găsit ideea care ar face să explodeze cîştigurile în toată Europa. 

E de la sine înţeles că nu am scris o asemenea piesă. Şi asta pentru că ştiu chiar mai puţine despre integrarea europeană decît ştie un om politic despre arta dramatică. De altfel, nici nu există vreo piesă despre integrarea europeană, cel puţin nu o piesă remarcabilă. Ceea ce, în sine, nu e deloc de mirare, deoarece arta se amestecă mereu cu realul, iar acolo unde totul merge relativ bine, arta nu îşi are locul (din acest punct de vedere, este perfect legitim să ceri o piesă de teatru despre criza financiară). 

Integrarea europeană a realizat lucruri remarcabile: superlativele oratorilor de duminică sînt pe deplin justificate. În zilele noastre, nu mai există conflicte între naţiuni, iar un conflict armat pare inimaginabil. Gata cu blocurile, cu cîmpurile adverse, cu diviziunea europeană. Chiar şi controalele la frontiere au fost suprimate în anumite locuri – ceea ce părea utopic cu cîteva decenii în urmă. 

Casa Europei 

Există o monedă comună care, chiar dacă anumite ţări vor trebui să o abandoneze, va străluci mereu suficient de tare pentru a seduce alte ţări. Diplomele universitare şi altele de acest gen sînt pe cale să fie recunoscute în ansamblul ţărilor europene, piaţa muncii se deschide şi fiecare european poate astfel să-şi încerce norocul oriunde în Europa. Şi cum nu mai există conflicte între naţiuni, am putea să înlocuim imediat armatele naţionale cu o armată europeană. Astfel, miniştrii Apărării aflaţi în şomaj ar putea deveni, de exemplu, directori de teatru, dacă au chef. 

Şi totuşi, pentru mine, nu totul este roz în Europa. În a doua jumătate a anilor ’80 am auzit pentru prima dată expresia „casa Europa“ în gura lui Mihail Gorbaciov. A sacrificat acestei idei Imperiul sovietic. A permis ţărilor din blocul de Est să iasă de sub dominaţia sovietică, a aprobat reunificarea germană, ca şi extinderea NATO spre ţările din Est. Imperiul sovietic s-a prăbuşit şi trei foste republici sovietice s-au putut alătura Uniunii Europene. Dar am închis uşa în nas tuturor celorlalte ţări din fosta Uniune Sovietică. Ucraina a traversat experienţa cea mai dureroasă. Cu „revoluţia portocalie“, ţara s-a debarasat de un regim autoritar. Revoluţionarii ucraineni erau animaţi de idealuri europene, purtaţi de perspectiva europeană. Să lupţi paşnic pentru democraţie, pentru mai multă libertate şi mai multe drepturi – ce e altceva decît profund european? Însă nici Ucraina nu a fost admisă ca membru al Uniunii Europene. Am trăit această umilire ca şi cum aş fi fost eu însumi ucrainean. 

Naveta spaţială Bruxelles 

Ne place să spunem că Europa „este o chestie de suflet“. Ei bine, pentru revoluţionarii portocalii şi cu siguranţă şi pentru Mihail Gorbaciov, a fost o chestie de suflet  – şi totuşi au eşuat în a se alătura Europei instituţionale. În timp ce danezii, irlandezii şi toţi cei care spuseseră „Nu“ Constituţiei Europene erau obligaţi să rămînă în Uniune – în cel mai bun caz, s-au făcut referendum-uri pînă s-a ajuns la rezultatul dorit. 

Atunci, nu pot să iau prea în serios Europa ca pe o „chestie de suflet“. Ar fi vorba mai degrabă de o construcţie birocratică, utilă pînă la urmă în viaţa cotidiană. Gîndiţi-vă numai la avantajele pe care le procură statutul de „consumator european“. 

„Identitatea europeană“ se loveşte, înainte de orice altceva, de bariera lingvistică. Toată lumea ştie că într-o limbă maternă comunicarea creează o bază foarte diferită. Şi din nefericire, într-un viitor previzibil, nu va exista o majoritate de europeni care să poată comunica într-o limbă europeană comună. Orice om politic care se exprimă în limba sa maternă nu va fi înţeles decît de o  minoritate de cetăţeni europeni. Dar asemeni limbii, arta retoricii este ceea ce rămîne cel mai frapant la un om politic, căci oamenii politicii europeni vor rămîne mereu mai mult sau mai puţin străini cetăţenilor Europei, iar Bruxelles-ul va rămîne mereu un fel de navetă spaţială fără chip sau voce. Şi nu există nici o soluţie la această stare de fapt. 

Există oameni care îşi iubesc maşina. Alţii afirmă că este doar „un obiect utilitar“. Aşa este şi cu Europa: chestie de suflet sau nu, ea merge înainte. Şi deja e bine. 

Thomas Brussig (n. în 1964 în Berlinul de Est) este scriitor şi scenarist. A studiat sociologia, apoi meseria de scenarist la Şcoala de cinematografie din Potsdam-Babelsberg. Adaptările cinematografice ale romanelor sale Helden wie wir şi Sonnenallee, care prezintă la modul umoristic viaţa în fosta RDG, au înregistrat un mare succes în Germania.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.