Noblețea babei care se piaptănă cînd arde satul

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Am fost, ca foarte mulți alții, un spectator fascinat al lui Alexandru Paleologu. I-am citit cărțile și interviurile, am absorbit cu nesaț povești despre el de la cei care l-au cunoscut și mi-am lăsat, în unele privințe, gustul modelat de opțiunile lui.

Vorbele lui îmi plăceau tot mai mult pe măsură ce îmbătrînea. Devenise (nu știu dacă fusese așa tot timpul, probabil că nu) un conservator așa cum visez și eu să fiu. Îmi plăcea modul lui de a fi credincios: „Credință în Dumnezeu și, în -rest, relativism total!“ – spunea în ultimii ani prietenilor săi, în ecou cu faimoasa formulă augustiniană. Îmi plăcea modul lui de a fi european, atît de natural european încît, chiar dacă vitupera Uniunea Europeană, nimănui nu-i dădea prin cap să l eticheteze drept „antieuropean“. El era europeanul sadea, născut, nu făcut, era într-o asemenea măsură european încît chiar și mîndra Uniune pare, adesea, ne-europeană în raport cu el.

Plimbîndu-se cu o eleganță spirituală desăvîrșită prin domenii vaste ale culturii, Alexandru Paleologu a încarnat, în ochii avizi de culoare și de noi dimensiuni ai unei generații născute-crescute în comunism, tipul ideal al intelectualului interbelic. Te uitai la el și nu-ți puteai imagina că exprimă o altfel de lume.

Ce era, de fapt, Alexandru Paleologu? A scris despre Platon și Noica fără să fie filozof, despre Sadoveanu ori E. Lovinescu fără să fie critic literar, despre Tarkovski fără să fie critic de film, despre Shake-speare fără să fie teatrolog, despre Velásquez și Ion Andreescu fără să fie istoric al artei, despre eschatologie fără să fie teolog. O făcea cu o asemenea ușurință și naturalețe, încît metoda și rigoarea erau vizibile doar pentru un ochi expert. Mircea Zaciu, de pildă, găsea geometrie riguroasă în textele despre literatură ale lui Alexandru Paleologu. În orice caz, în nici unul dintre textele sale nu ai, măcar pentru o secundă, impresia locului comun (cred că banalitatea și neinteresantul ar fi fost otrăvurile cele mai dăunătoare spiritului într-o listă a relelor alcătuită de Alexandru Paleologu) și ai, de fiecare dată, sentimentul proaspăt al experienței de viață. În fond, marea lecție a lui Alexandru Paleologu nu e una de cultură, ci una de viață: cultura nu este o formă de evaziune, un refugiu sau o cutie aurită unde bagi capul cînd ți-e frică de ceea ce o să ți se întîmple, ci o cîrjă utilă mersului șchiopătat prin viață. Degeaba privești un tablou de Velásquez dacă, după aceea, pleci la fel cum ai venit. De fapt, nu ai întîlnit cultura, chiar dacă ai petrecut trei ceasuri la Prado. Elitist, Alexandru Paleologu era tocmai în acest sens: sînt puțini cei care se schimbă interior după ce privesc un tablou. Puțini, adică o elită. Pe aceștia îi confirmă Alexandru Paleologu, ca ei ar trebui să fim toți, vrea el să ne spună și, dacă nu sîntem, măcar să-i apreciem pe cei care pot fi.

Ce era, așadar, Alexandru Paleologu? Azi, avem termenul mulțumitor de „intelectual“ și conceptul cam scorțos de „om de cultură“. Modelul propus de Alexandru Paleologu – în măsura în care acceptăm că biografiile marilor oameni propun modele – a fost unul foarte nicasian, de fapt: o trăire culturală a vieții. În termeni kierkegaardieni, Alexandru Paleologu este cel mai spectaculos lansaj din estetic spre etic pe care-l cunosc. Spectaculos zic, pentru că a fost făcut cu stil și farmec, cu oarecare panaș, chiar cu unele dexterități de seducător. Zice Kierkegaard că esteticul (personificat de Don Juan, printre alții!) se depășește, dar nu se abandonează în saltul către etic. Iar eticul este un fel de încununare (în termeni hegelieni-kierkegaardieni, o sinteză) care așază omul în religios. Mie mi se pare că acestea au fost chiar coordonatele drumului început de Alexandru Paleologu acum un veac.

În cazul său, personalitatea se construiește cu propria operă și nu invers, așa cum am fi tentați să credem. Într-unul dintre cele mai reușite eseuri ale sale, numit Alchimia existenței, în care vorbește despre Goethe (mai ales despre Faust), Alexandru Paleologu analizează acest tip de relație dintre operă și personalitatea autorului. Nu opera prevalează, ci autorul prevalează, iar relevanța sa superioară constă tocmai în faptul că e în stare să producă opera. Goethe este magnific tocmai pentru că a scris Faust, și nu Faust este o capodoperă pentru că a fost scrisă de Goethe. Nu e deloc o banalitate, nici o mică piruetă scolastică, pentru că o asemenea viziune asupra vieții produce consecințe.

În cultura noastră, el a fost primul care a făcut elogiul răzbunării, gafei sau snobismului – atitudini unanim conotate negativ. Avea, mereu, argumentul strălucitor și ascuțit la care nu se gîndise nimeni. Nu numai prin asta, Alexandru Paleologu a fost unul dintre cei mai convingători vectori de direcție din cultura română, într-unul dintre cele mai neclare și ezitante momente ale ei.

Trăind coerent în toate laturile vieții, Alexandru Paleologu a încercat saltul kierkegaardian de care vorbeam pînă și în politică, domeniul marilor vinovății și al marelui grotesc. „Nu eu am intrat în politică, ci politica a intrat în mine de cînd mă știu“, zicea autorul Bunului simț ca paradox și mulți înțelegeau că e vorba despre o tradiție de familie – ceea ce, desigur, e adevărat. Doar că Alexandru Paleologu spunea ceva mai mult: singurul mod de a face din politică un fapt de viață este acela de a o lăsa să te invadeze, nu acela de a te repezi tu peste ea. Paleologu politicianul are parte, din păcate, de prea puține aduceri aminte. Și, luat repede, zău dacă aș ști să spun de care Paleologu avem mai degrabă nevoie azi: cărturarul rafinat sau politicianul nobil? Nu pot uita un interviu al lui din 1991. Intervievatorul este uimit să vadă pe masa lui o carte despre Mozart, cînd țărișoara fierbea din cauza lui Iliescu, și îl întreabă dacă „un român al zilelor noastre“ mai poate asculta Mozart. Răspunsul vine imediat: „Nici nu mai poate face altceva“. Și, mai la vale, referindu-se la vorba cu care mulți mă abordează și pe mine astăzi, „țara arde și baba se piaptănă“, Alexandru Paleologu spune: „M-am gîndit mult la baba care se piaptănă cînd arde satul și găsesc că dă o impresionantă lecție de ținută. Nu-i motiv să nu te piepteni pentru că arde satul.“ Este înțelepciune politică pură. Nimeni nu mai e în stare de așa ceva astăzi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.