Nașterea abuzului din spiritul teatrului

Nașterea abuzului din spiritul teatrului jpeg

O cercetare psihologică faimoasă – despre care citisem, întîmplător, în studenție, dar căreia nu-i acordasem, la vremea respectivă, cuvenita atenție – mi-a fost reactualizată recent, în memorie, de un film din 2015, bazat pe investigația în cauză și intitulat, chiar cu numele „cazului”, The Stanford Prison Experiment / Experimentul carceral de la Stanford. Pe scurt, în 1971, o echipă de cercetători de la prestigioasa Universitate californiană Stanford, condusă de profesorul Philip G. Zimbardo, și-a propus să studieze schimbarea comportamentului uman în condițiile privării de libertate. Psihologii fuseseră finanțați de Forțele Navale Americane pentru a căuta soluții profesioniste, specializate, de îmbunătățire a relațiilor gardienilor cu deținuții în interiorul mediului penitenciar, însă proiectul lor științific a urmărit finalități și mai ambițioase, cum ar fi, bunăoară, demonstrarea ipotezei lui Zimbardo însuși că înclinațiile către abuz sau, dimpotrivă, către acceptarea abuzului sînt native în individ, ținînd de o anumită structurare comportamentală genetică latentă. În sfîrșit, „experimentul” propriu-zis a fost programat să se deruleze, pe perioada vacanței de vară, într-una dintre clădirile Universității Stanford. Un întreg etaj a devenit, practic, „închisoare”. Subiecții cercetării au provenit dintr-un grup de studenți voluntari, remunerați, desigur, pentru efortul lor. Aleatoriu (deși lor nu li s-a comunicat acest detaliu, fiind mai curînd lăsați să creadă că „selecția” s-ar fi făcut în conformitate cu diverse elemente din profilul psihologic al participanților), unii au mers în tabăra „gardienilor”, ceilalți în echipa „prizonierilor”. Timp de două săptămîni (14-28 august), „părțile” erau obligate, prin contract, „să trăiască” autentic regimul carceral, în acord cu specificul lor identitar: gardianul trebuia să fie așadar gardian, deținutul – deținut.

Vă gîndiți, probabil, ca și mine, de altfel, cînd am citit pentru prima oară despre proiect, că totul s-a transformat într-o joacă de copii și că sofisticata analiză academică a luat turnura jucăuș-caraghioasă din ciclul „conform rezultatelor unei echipe de cercetători americani”. Ei bine, nu. Evenimentele s-au desfășurat spectaculos din prima zi. „Gardienii” s-au apucat de treabă cu mult simț de răspundere, inducîndu-le „deținuților” o stare de opresiune psihică extrem de reală. Cîțiva „prizonieri” au reacționat brutal, baricadîndu-se în „celulă” și refuzînd să se supună rigorilor carcerale. Alții au clacat și s-au simțit, în mod subit, bolnavi, implorînd „oficialitățile” să înceteze experimentul. O precizare: toate acestea s-au întîmplat pe fondul strict al creării unei atmosfere carcerale și nicidecum în urma exercitării vreunui abuz fizic asupra „deținuților” (în contractul participării la experiment, se stipula, de altfel, explicit, interzicerea oricărei coerciții corporale). Starea de teroare s-a născut și, ulterior, s-a amplificat precum un incendiu devastator, iscat de o scînteie electrică aparent benignă. „Vîlvătaia” a cuprins totul într-un interval foarte scurt. „Prizonierii” fie și-au pierdut mințile, solicitînd, isteric, ieșirea din proiect, fie au căzut în catatonie, aidoma unor dezmoșteniți ai sorții. În contrapartidă, „gardienii” au dovedit exces de zel, achitîndu-se de sarcini, cumva cu voluptate, în procent de 200%. Zimbardo s-a văzut nevoit să stopeze întreaga acțiune la nici o săptămînă de la declanșarea ei. Oricum, avea deja material științific pentru o viață de cercetare. Anii ulteriori l-au făcut, bineînțeles, cunoscut în lumea academică. Profesorul a scris extensiv despre modificarea identității insului supus opresiunii. Este citat și azi în literatura de specialitate. Mă miră însă neglijarea unui amănunt crucial de către Zimbardo.

E vorba despre rolul gardienilor. Psihologul s-a concentrat pe deținuți, ocolindu-i pe aceia prin intermediul cărora și-a derulat proiectul, fie și pentru un timp limitat – „torționarii”. Schimbarea comportamentului acestora mi se pare mie absolut remarcabilă din punct de vedere psihologic. Ca și „prizonierii”, ei proveneau din mediul studențesc. Nimic nu-i distingea inițial de cei care aveau să le devină „victime”. Și totuși, intrați în „rolul” de autoritate discreționară, identitatea li s-a transformat radical. Au devenit niște monștri autocratici, pentru care cercetarea lui Zimbardo nu reprezenta o simulare, ci o realitate sălbatică, unde ei dețineau puterea absolută. Ne întrebăm frecvent cum a putut umanitatea să alunece în atîtea regimuri tiranice. Ce ne face vulnerabili la ascensiunile dictatorilor? Răspunsul meu este: dorința multora de a fi distribuiți într-un rol. Se așteaptă adesea „rolul” existenței, investirea cu sens a ființării proprii. Dacă un nebun de tipul lui Hitler, Stalin sau Ceaușescu răsare din haosul istoriei, propunînd un scenariu de „societate nouă”, mulți dintre noi vor alerga, mă tem, pentru a prinde un loc în „distribuție”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.