Muntele

Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Învăţăm învăţînd, făcînd sau trăind. 

Dacă stau să mă gîndesc bine, cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat făcîndu-l a fost muntele. Evident, nu eu am făcut muntele, ci viceversa. Dar, pentru a te lăsa plămădit de munte, ca lutul care-şi aşteaptă mîinile, e nevoie să-ţi legi şireturile la bocanci, să-ţi cîntăreşti de zece ori fiecare lucru pe care îl pui în rucsac, să te asiguri că ai o prelată de cort care să nu te doboare cu greutatea ei, dar nici să nu lase ploaia să te năpădească în somn şi, dacă nu găseşti ce-ţi trebuie prin magazine, cum se întîmpla pe cînd m-a prins patima muntelui, să fii în stare să-ţi fabrici totul de unul singur.

Într-un CV respectabil, o pasiune de felul ăsta şi-ar găsi locul la rubrica „hobby-uri“. Pentru mine însă, ca şi pentru mulţi alţi împătimiţi ai muntelui, ea a însemnat mult mai mult decît o formă agreabilă de a-mi petrece timpul liber. 

Se poate să fi moştenit plăcerea de a colinda prin păduri şi pe piscuri de la tatăl meu, însă cel care m-a învăţat gustul muntelui a fost dirigintele din şcoala generală, profesorul de educaţie fizică Florian Frazzei. El ne-a dus, de pildă, pe mine şi pe colegii mei de clasă, pe cînd încă nu primiserăm buletin de identitate, în Retezat, cel mai larg şi mai impunător masiv muntos din România, ghidîndu-ne chiar şi în rezervaţia naturală de acolo, unde turiştii nu au acces decît cu o aprobare specială. Şi tot el ne-a „predat“ lecţiile de bază ale muntelui.

Muntele are reguli ferme. Nu lua cu tine mai mult decît ai nevoie, de pildă. Şi: ia cu tine tot ce-ţi trebuie. Vestimentar, cele două reguli puse cap la cap înseamnă să ai un rînd de haine pe care să le porţi pe drum şi încă unul de rezervă, care să nu se ude şi-n care să poţi dormi. Dimineaţa n-ai de ales. Chiar dacă hainele din ziua precedentă nu au apucat să se usuce, le tragi pe tine şi porneşti. Şi, vă asigur, porneşti iute. 

Muntele m-a învăţat două lucruri fundamentale: gustul libertăţii şi sentimentul camaraderiei. 

Sînt o mulţime de feluri de a înţelege libertatea. Eu m-am obişnuit cu cel pe care ţi-l inculcă experienţa montaniardă. Tot ce cari în cîrcă e suficient cît să nu te doboare şi să nu-ţi trebuiască nimic altceva. Din punctul ăsta de vedere, seamănă cu experienţa mistică a retragerii în deşert. Numai că muntele e un deşert maiestuos, care te cheamă să-l străbaţi. Mai exact, să-l urci. 

Nu cred că exagerez atribuind un sens mistic experienţei montane. La vremea iniţierii, citeam pe nerăsuflate multe şi de toate şi aşa am ajuns să pun cap la cap două cărţi care, aparent, nu au nimic în comun:

de Matei Călinescu, editată în 1969, reeditată în 1971 şi retrasă din circulaţie după ce autorul a părăsit România în 1973, şi

de Lionel Terray, publicată în traducere românească în 1972. Prima este un eseu narativ al unui tînăr scriitor şi critic literar care îşi caută reperele intelectuale şi existenţiale într-o lume pervertită şi debusolată. Cea de-a doua reuneşte memoriile de expediţie ale unui alpinist încercat, născut şi crescut la poalele Alpilor. Zacharias Lichter este un fel de filozof creştin care-şi trăieşte viaţa în acord cu credinţele sale, în dorinţa de a ieşi din robia condiţionărilor pe care le socotim indispensabile: sursă sigură de venit, locuinţă, asistenţă medicală etc. Previzibil, Lichter detestă turismul, dar dispare cînd şi cînd în peregrinări în care îşi pierde urma. Terray, în schimb, e un „profesionist“ al escaladelor dificile, a căror miză nu e nici gloria, nici satisfacţia autodepăşirii, ci, aşa cum spune titlul cărţii, o pură gratuitate. Lichter şi Terray împărtăşesc, în felul foarte diferite, mistica mundană a libertăţii, de o puritate la fel de severă ca şi imperativul etic kantian. 

Muntele are reguli ferme. Nu merge de unul singur. Orice incident se poate transforma într-o catastrofă. Poţi merge în doi, însă cel mai bine e în trei. În cazul în care unul trece printr-un episod de epuizare sau are o gleznă scrîntită, altul merge după ajutor şi cel de-al treilea rămîne cu cel vătămat. Şi, mai presus de toate: trei e deja o „societate“ în care poţi lua decizii, chiar şi în cazul divergenţelor radicale de opinie. 

Aveam vreo 15 ani cînd am făcut prima escapadă montană pe cont propriu, cu alţi doi prieteni de aceeaşi vîrstă. Am ales Piatra Craiului şi n-a fost o alegere inspirată. Vremea era proastă, iar noi eram neexperimentaţi. Am urcat în creastă. Mergeam prin ceaţă, orbeşte, pe o potecă agăţată între două abisuri, pe care nici măcar nu le puteam vedea. Ploua fără istov şi fulgera încontinuu, cînd mai departe, cînd mai aproape. Mergeam toţi trei în tăcere, cu inima strînsă. După două-trei ore, cam la jumătatea traseului, un fulger a izbit chiar lîngă noi. Ne-am oprit. Unul a spus: „Eu nu merg mai departe“. Era palid, îi tremurau buzele, glasul. „Eu cobor.“ Să fi coborît prin ceaţă, fără drum, pe vreunul dintre versanţii prăpăstioşi ai Pietrei Craiului, aducea a sinucidere. Am reuşit, în doi, să-l liniştim pe prietenul panicat. Au fost vorbe dure, cred că şi o pereche de palme, pentru ieşirea din şoc. Memoria se descarcă de astfel de detalii. Am continuat să mergem, am ajuns cu bine la capăt. 

M-am întrebat după aceea cum ar fi fost dacă şi cel de-al doilea prieten ar fi spus să coborîm. Aş fi mers, probabil, cu ei. Probabil n-aş mai fi avut şansa să povestesc această întîmplare. 

Oamenii, scriam ceva mai demult, îşi au fiecare propria configuraţie de valori, în raport cu care judecă existenţa şi semenii. Multă vreme în grila mea de afinităţi elective m-am folosit de testul intuitiv dacă aş merge sau nu cu persoana respectivă pe munte. În traducere, asta însemna dacă persoana cu pricina e sau nu capabilă de camaraderie. Şi dacă putem împărtăşi acelaşi sentiment tăcut al libertăţii, fără de care muntele rămîne un hobby care oricare altul. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.