Muguri de pin

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Muguri de pin jpeg

Cînd se risipi norul de praf ridicat de Mercedes-ul chituit şi revopsit care alergase în trombă pe uliţa pietruită, întreaga suflare a satului îl putu vedea pe Marcel cum descinde ca un rege, cu o maşină de plastic cu pedale la subţioară. Fiica lui, Ioana, de numai trei ani, alergă înaintea lui, fericită să-şi revadă tatăl, dar şi să-şi ia în primire cadoul pe care îl aştepta de multişor. Marcel avea haine bune şi un zîmbet de învingător, iar valiza neagră care lăsa dîre în colb sugera profesionalism şi bunăstare. Era clar: plecase la muncă în străinătate şi se ajunsese! De altfel, familia extinsă, adunată laolaltă în acea dimineață frumoasă, asculta cu nesaţ isprăvile lui Marcel care, împreună cu alţi cinci băieţi din satele învecinate, plecase tocmai în Portugalia, unde mersese vestea că se cîştigau şi 100 de euro pe zi, dacă nu întorceai spatele muncii. Iar Marcel, tînăr şi voinic, anunţase la plecare că el va munci cît să cîştige 150, cel puţin. I-am lăsat fericiţi, în timp ce o vecină dădea fuga la magazin să cumpere carne pentru grătar.

Peste o săptămînă, cînd am revenit în sat, l-am găsit pe Marcel trist, cu ochii în lacrimi. L-am rugat să-mi spună ce se întîmplase, iar el a început povestea, cu vocea sugrumată de plîns. Acum cinci luni, la sfîrşit de ianuarie, trecuseră prin sat băieţi care lucraseră în Portugalia, la cules de muguri de pin, şi cîştigaseră o groază de bani. Îi făceau evantai, îi răsfirau. Unul acoperise toată masa cu bancnote de euro, adevărate, uzate şi uşor mototolite. Aveau să stea o săptămînă, apoi să pornească din nou. Marcel plecase cu ei, cu o companie de transport rutier. Drumul fusese lung, ce‑i drept, dar el visase cu ochii deschişi la banii pe care avea să-i cîştige, ca să-şi repare casa în care locuia împreună cu părinţii, fraţii, bunicii şi copilul, opt suflete în doar două camere şi un mic hol, unde fusese prispa şi unde acum găteau pe o plită electrică. Traversase Europa, dar nu cunoştea toate ţările prin care trecuse, pentru că nu ştia să citească. Dar văzuse oraşe diferite, cu case cînd mai joase, cînd mai ascuţite, văzuse clădiri impunătoare şi cîmpuri nesfîrşite.

După cîteva zile, au ajuns într-o autogară, unde îi aştepta fermierul. Au intrat cu toţii într-o dubă de marfă, fără geamuri, şi au călătorit trei ore care li s-au părut extrem de lungi, pentru că nu aveai la ce privi şi, în ultima parte, duba îi hurducase îngrozitor. În cele din urmă, maşina s-a oprit şi șoferul a deschis portiera, eliberîndu-i. Clădirea fermei era simplă, chiar sărăcăcioasă. În curte mai erau un depozit şi un hambar, în care gazda le instalase nişte priciuri cu saltele. În afara celor trei construcţii, nu se mai vedea decît un deal pleşuv, strabătut de drumul pe care veniseră, şi un versant cu pini, în partea cealaltă. Ploua, aşa că au intrat repede să se usuce.

În hambar era frig şi umed, dar băieţii erau învăţaţi cu asprimea iernii şi prea bucuroşi că ajunseseră pentru a lua seama la confort. În urma lor intră stăpînul fermei, însoţit de un român, care le traduse regulile: aveau să muncească şi, la sfîrşitul zilei, pe cantitatea de muguri de pini culeasă urmau să primească bani, din care se scădeau 25 de euro, cazare şi masă pentru o zi.  Apoi românul plecă şi rămaseră doar ei şi fermierul, cu nevasta lui.

A doua zi ploua şi mai tare, dar tinerii porniră la cules. Tehnica era simplă: trebuia să te caţeri în pin şi să culegi mugurii într-o cutie de conserve legată cu o sfoară la brîu. Singura problemă era că mugurii cresc la pin exact în vîrful ramurii, iar scoarţa devenise lucioasă şi alunecoasă de la ploaie. Randamentul culesului era slab, iar în a doua parte a zilei, de oboseală, au început să mai şi cadă din copaci. Unul şi-a luxat umărul, iar altul a scăpat mai uşor, cu o entorsă la gleznă, de la căzătură. La sfîrşitul zilei, au rămas cu cinci euro. Situaţia s-a repetat în următoarele zile, uneori februarie este foarte ploios în zona deluroasă din nordul Portugaliei… După două săptămîni de suferinţă, în care unii au răcit, alţii au căzut, tinerii s-au dus la fermier să-l roage să-i ducă la autogară, dar acesta nici nu vru să audă. Atunci băieţii fugiră pe drum, pînă la cel mai apropiat sat, numai că, de aici, drumul se bifurca în nenumărate alte drumuri, iar ei nu ştiau să citească sau să afle încotro să o ia. Atunci simțiră, cu toții, groază. Groaza de a nu te putea întoarce acasă, deși ești liber. Se întoarseră, plouaţi, obosiţi şi lefteri, la fermă, unde stăpînul casei le rîse în nas. După alte două săptămîni, soarele tot nu s-a arătat. Băieţii l-au implorat pe fermier, au căzut în genunchi şi au plîns, iar acesta s-a înmuiat şi a acceptat să-i ducă la autogară, contra unei taxe de transport piperate. La intrarea în ţară, la Oradea, Marcel şi-a vîndut telefonul ca să cumpere hainele, valiza şi maşinuţa de la un magazin second-hand.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: clicksanatate.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.