Discutam, cu cîțiva ani în urmă, despre argotismul mufă și despre termenul tehnic omonim, care provine din substantivul german Muffe. În dicționarele noastre uzuale, termenul tehnic apare doar cu sensurile „cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon” și „partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub” (DEX), dar în uzul curent cuvîntul denumește tot mai des și piesele de conectare electrică (cablu cu mufă, mufă audio etc.). De la substantiv s-a format, tot în limbajul tehnic, verbul a (se) mufa (cablul se mufează), al cărui participiu (mufat) este folosit adjectival (cabluri dublu mufate). În registrul colocvial, verbul a se mufa și mai ales participiul mufat intră într-o serie de construcții glumețe, care se referă la legătura – suspectă, preferențială, probabil ilegală – cu o sursă de finanțare stabilă.

Pentru a indica favorizarea incorectă, în distribuirea resurselor, a unor persoane sau a entităților pe care acestea le reprezintă se recurge de multă vreme la caracterizări figurate ale profitorului. Cel mai adesea, acesta este descris ca abonat (la contracte cu statul, la bani publici etc.), dar și – prin substituții metaforice mai expresive – ca racordat, branșat, conectat, cuplat, cablat. Din întreaga serie a conectării dubios de stabile, mufat este, desigur, termenul cel mai surprinzător și mai expresiv: „un alt pensionar special mufat la banii publici” (adevarul.ro), mufat la banii statului” (g4media.ro), mufat la resursele statului” (comisarul.ro), „«mufat» ani în șir la contracte cu bani publici, prin firmele sale de consultanță, publicitate și PR” (libertatea.ro). Verbul apare la diverse forme și în mai multe construcții gramaticale: se mufează la resursele și avantajele guvernării” (stiri-covid19.eu); „încearcă non-stop să se mufeze la cît mai multe fonduri publice” (newsweek.ro); „afaceristul pe care P.S. l-a «mufat» la banii Consiliului Judeţean” (ebihoreanul.ro). Destul de folosit este și substantivul nume de acțiune mufare, derivat al verbului: „a treia «mufare» a lui R.B. la bani publici” (libertatea.ro); „respectiva sintagmă face apel la «mufarea» la banii publici” (mediafax.ro). Antonimul său a fost utilizat relativ recent de un (fost) ministru, într-o postare ironică la adresa adversarului politic, care şi-ar fi dezvăluit „cea mai mare durere: demufarea de la banul public” (agerpres.ro).

Și sursa banilor poate fi indicată prin cîteva metafore tehnice, din sfera instalațiilor de apă – pompa, țeava si robinetul: „era mufat la pompa cu bani!” (zoso.ro); „s-a mufat la țeava de bani a localității” (gorjexpress.ro); „la robinetul bugetului s-au mufat argaţii lui K.” (ziarulialomita.ro); „e vremea să le închidem robinetul mufat la banii publici” (usrplus.ro). Metafora robinetului – clișeul cel mai vechi și mai stabil – are deja mii de atestări: „am închis robinetele banilor publici” (agerpres.ro); „Bruxelles-ul închide robinetul de bani pentru România și cere reforme” (psnews.ro); robinetul cu bani pentru primari, deschis de Guvern” (adevarul.ro).

Dorința de expresivitate devine contraproductivă atunci cînd scenariile metaforice intră în coliziune, de exemplu în asocierea stranie și cam ridicolă dintre conectările de țevi sau cabluri electrice și produsele alimentare tentante: s-a mufat la borcanul cu miere” (vrancea.news), „îşi mufează protejaţii la borcanul cu miere” (zvj.ro),. „să își aducă oamenii și firmele le mufeze la cașcaval” (stiripesurse.ro). Contradicția logică dintre metafore se manifestă și prin alegerea non-tehnică a profitorului: „Să vină din nou căpuşele lor, să se mufeze la banii bucureştenilor!” (declarație politică, stirileprotv.ro); caracatița mafiotă mufată la banii publici” (podul.ro).

Verbul cu conotații clar depreciative este folosit cu precădere în discursul polemic, jurnalistic și politic, pentru a indica asocierea stabilă cu resursele bugetare; are totuși, mai rar, și alte utilizări, indicînd diferite conexiuni condamnabile – „anchetarea judecătorului mufat la gașca infracțională” (podul.ro); „ei riscă să se mufeze la tabăra greșită” (reportervirtual.ro) – sau pur și simplu acapararea scenei într-o transmisiune TV: „cînd să vorbească, se mufează la spațiul de emisie ministrul” (catavencii.ro).

Odată intrat în discursul public, verbul a se mufa poate deveni sinonimul colocvial al oricăror stabiliri de contacte  – pînă și al celor pozitive. De exemplu, tinerele mame vorbesc, pe un ton glumeț, despre mufarea bebelușului”, cu explicația „atașarea corectă a bebelușului la sîn este probabil secretul reușitei alăptării” (desprecopii.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).