Masculul Alfa lămurește chestiunea

Publicat în Dilema Veche nr. 357 din 16 - 22 decembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Pentru a pune comentariul meu într-o perspectivă anume, mă gîndeam să continui ce-am început săptămîna trecută, cu privire la operaţiunea de publicare a peste 250.000 de documente ale Departamentului de Stat american pe site-ul Wikileaks.org, cam aşa: Julian Assange, fondatorul Wikileaks.org, este un antiamerican. Pur, fără umbre de îndoială, asumat. Mă grăbesc să spun că antiamericanismul său mă face să nu-l simpatizez, dar adaug imediat şi că antiamericanismul nu poate constitui, sub nici o formă, un motiv de arestare. Sigur, el luptă pentru adevăr şi crede că America este o uriaşă organizaţie mincinoasă. Că Assange crede sincer că aşa stau lucrurile este dovedit chiar de ultimul text semnat de el, publicat ca editorial în marile ziare australiene pe 7 decembrie. 

Citîndu-l pe Sir Keith Murdoch, Assange scrie: „În cursa dintre secret şi adevăr, a cîştigat întotdeauna adevărul“. Şi tocmai despre asta aş fi vrut să scriu, la rîndu-mi. Spectaculosul gest al lui Assange pleacă de la o premisă greşită. Binomul corect nu este adevăr vs secret, ci adevăr vs fals sau cunoaştere publică vs secret. Vrînd să ne convingă că luptă pentru adevăr, Assange pune semnul egalităţii între minciună şi secret. Or, ceea ce a ucis, a mutilat şi a schilodit în istorie este minciuna vîndută public drept adevăr, cu mult mai periculoasă decît secretul în sine. Mi se pare că Assange greşeşte cînd vrea să ne convingă, dezvăluind comunicări secrete, că slujeşte adevărul. 

Numai că, în ultima săptămînă, au apărut cîteva evenimente şi o coincidenţă care mă fac să duc micul meu comentariu spre o altă direcţie. Mai întîi, Assange s-a predat, spre a fi arestat în Marea Britanie, în temeiul unui mandat european de arestare emis de magistraţii din Göteborg pentru o acuzaţie de viol. Afacerea judiciară în sine nu e lipsită de controverse şi asta se adaugă la profilul de erou al lui Assange pe care mulţi oameni i-l construiesc zilele acestea. Cum, pe 14 septembrie, Assange va apărea în faţa unui tribunal britanic, pentru a se opune extrădării sale în Suedia, iar oficialii americani anunţă că, la rîndul lor, au cerut extrădarea în SUA a faimosului australian pentru acuzaţii care, însă, nu fac obiectul acordului de extrădare între Statele Unite şi Suedia (cererea suedeză va fi judecată înaintea celei americane), mă aştept ca povestea judiciară să evolueze spectaculos, dar lent. Al doilea eveniment: Wikileaks.org a încetat să mai existe în forma pe care o ştia toată lumea. Operaţiunea de publicare a documentelor diplomatice continuă pe Wikileaks.ch, după ce dificultăţi tehnice crescînde şi o decizie a administratorilor server-ului au blocat pentru cîteva zile Wikileaks.org. Aceste evenimente mi-ar fi temperat, desigur, judecata, dar nu ar fi deturnat direcţia textului meu, de n-ar fi fost completate cu o coincidenţă cel puţin interesantă. Faimosul „mascul Alfa“ din telegramele diplomaţiei americane – Vladimir Putin – a spus aşa, în urmă cu cîteva ore: „Dacă vorbim de democraţie, ea trebuie să fie totală. De ce a fost trimis Assange în închisoare? Este aceasta democraţie?“. Să-l auzi pe puternicul lider rus dînd cu tifla democraţiilor occidentale nu e ceva neapărat nou. Mai ales pentru noi, esticii, retorica de tipul „Nu ne mai daţi lecţii de democraţie, cînd voi îi discriminaţi pe negri, aţi avut sclavi şi i-aţi ucis pe indieni“ este bine cunoscută. Dar ceea ce îmi atrage atenţia este că Putin face această declaraţie în aceeaşi zi în care Rusia anunţă că nu va participa la ceremonia de acordare a Nobel-ului pentru pace disidentului chinez Liu Xiaobo, deţinut politic în măreaţa Chină, sub acuzaţia că „incită la subminarea puterii de stat“. Ipocrizie? Desigur. Dar, nu ştiu cum, simt că ceea ce se întîmplă în aceste zile cu Xiaobo şi cu Assange spune ceva despre libertate şi adevăr, traduse în acţiunea politică a diferitelor regimuri ale lumii de azi.  

În China, Liu Xiaobo execută o condamnare de 11 ani pentru că, alături de alţi vreo 350 de intelectuali chinezi, a semnat un document, în 2008, prin care cerea pentru ţara sa pluripartidism, respectarea libertăţilor politice şi religioase, instaurarea unui stat de drept şi altele asemenea. Assange stîrneşte împotriva sa un întreg establishment pentru că – crede el – demască o putere oribilă care pozează în forţă a binelui. 

Aparent, cazurile seamănă. Dar moralmente nu poate exista, totuşi, nici o echivalenţă. Ceea ce mă alarmează este aparenţa. Dacă cineva ar putea considera că cele două cazuri fac parte din aceeaşi categorie înseamnă că lumea a evoluat periculos. De aceea, declaraţia arogantă a lui Putin, cu privire la Assange, perfect simultană cu acţiunea politică a Rusiei lui Putin, în ceea ce-l priveşte pe Liu Xiaobo, vine perfect. După vorbele lui Putin, decizia sa politică de a refuza participare la acordarea Nobel-ului lămureşte, în ochii mei, lucrurile. 

După căderea comunismului, libertatea a devenit una dintre acele valori împărtăşite declarativ de toată lumea. Dar, de la un regim la altul, cît de diferită este libertatea în datele ei concrete, umane!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.