Marea Familie Europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 314 din 18-24 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ajunşi în Raiul Economic pe Pămînt, adică în Uniunea Europeană, românii încearcă să găsească repede confirmări ale propriilor iluzii. Aşteptările au fost supradimensionate. Ioropa să ne dea de toate, că de aia aderăm. Să ne dea bani degeaba, că e ca Moş Crăciun. Să ne dea legi şi reglementări, că de-aia sînt ei mai deştepţi ca noi. Să ne hrănească, îngrijească, să ne ducă la nani, să aibă grijă să nu udăm canapeaua. La trei ani de la aderare, pretenţiile s-au mai micşorat. Îmi e teamă doar de dezamăgirea care, probabil, va urma.

Cînd, pînă în 2007, îi făceam curte, Uniunea era jună, frumoasă, bogată, plină de promisiuni. Am invitat-o în oraş, am dus-o la mall, la film, i-am luat flori şi bomboane. Ce zicea, aia am făcut. Cum să superi „fotomodela“? A venit cununia (civilă, că religioasă nu se poate, nu e în Tratat), ne-am mutat împreună. Trebuia să gătească. Găteşte. Dar are şi multe guri de hrănit. Trebuia să facă regulile casei. Le face, dar sînt cam multe. Trebuia să aducă bani în familie. „De unde, Ioane, nu vezi ce criză e?“ Noroc că nu sforăie noaptea (încă) şi că soacra e de treabă. Statele fondatoare sînt destul de îngăduitoare, nu-i aşa? Putem să mai scăpăm la o bere cu băieţii din NATO, nu se supără. Putem să mai chiulim de la serviciu, o lăsăm moale cu reformele, ne mai trece cu vederea. E o căsnicie modernă, în care libertăţile individuale sînt sfinte pentru soţi.

Familia e mare, însă are toate felurile de rude. De la consătenii de lagăr socialist, la „nordiştii“ cu nasul pe sus. Rudele nu se pot alege. Trăieşti cu ele, şi gata. Aşa şi cu mătuşa Grecia. Săraca, a scăpătat de tot. E din ramura foarte veche a familiei şi ţine în casă cele mai vechi amintiri. Le mai lustruieşte din cînd în cînd şi ne invită să o vizităm, să le vedem. Pretinde că de la ea ni se trage, că ea ne-a învăţat regulile de bună purtare care ne ţin (totuşi) împreună. Numai că tanti a jucat din greu la sala de gecpot din colţ şi a pierdut banii. În plus, nici nu ne-a spus. Uniunea, săraca, o întreba cum mai stă cu banii. Tanti, de ruşine, zicea că e bine, dădea cifre aiurea. Acum, aflarăm cu toţii. Ce să-i faci, o ajuţi, nu? E din familie. Doar verii ăia din nord, aroganţii, zic că nu mai e cazul, că să se descurce singură. De ce să dea ei bani din banii lor? Ne mai gîndim ce să facem, pentru că situaţia e încurcată. Zilele astea şi Uniunea e cam bulversată. Are o Comisie nouă pe cap, un Tratat nou, nimeni nu ştie exact cine trebuie să ia decizia.

În plus, colac peste pupăză, tanti Grecia nu e singura în situaţie grea. Mătuşa Spania, verişoarele Italia şi Portugalia, la care-l mai adăugam şi pe vărul Patrick din Irlanda. Toţi sînt cam în cofă la mai multe feluri de indicatori economici. Foarte urît a fost gestul ziariştilor de prin nord. Au făcut o prescurtare şi le-au zis ţările PIIGS. Pînă acum auzisem de BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China). Suna bine. Fonetic, aducea a Cărămidă (de la englezescul brick), ceea ce sugerează construcţie, dezvoltare. Dar acronimul PIIGS? Urît. Foarte urît.

Pe rînd, s-au încercat tot soiul de explicaţii pentru eşecurile astea din familie. Vorbim de partea bună a familiei, care stă în vilele euro. Noi încă locuim la bloc, în lei. Unii zic că e de la soare. Da, de la soare, adică de la poziţia, geografic, prea sudică a rudelor risipitoare. Am mai auzit-o noi pe aia cu clima blîndă care iroseşte prosperitatea, acum s-a reşapat teoria. Infirmată totuşi de prezenţa Irlandei, care numai vreme bună nu are, în general. Mai mult, pînă acum doi ani, aceiaşi ziarişti cu ocara îi lăudau pe spanioli şi pe irlandezi pentru creşterea economică. Erau modelele de succes ale politicilor Uniunii. Flexibilitatea băncilor de acolo, implicarea lor în marile fluxuri globale de capital, precum şi tacticile fiscale utilizate erau date ca bune de copy-paste.

Necazul a fost cu nepoţii de peste Ocean. Ăia, vioi, întreprinzători şi tupeişti – cum îi ştim – au riscat prea tare şi ne-au băgat pe toţi la necaz. După ei, din păcate, au tras tocmai sistemele bancare atît de lăudate pentru deschidere şi flexibilitate. Consătenii noştri din Polonia, mai prudenţi, au scăpat. De unde erau luaţi peste picior că nu se mişcă suficient de repede, că pun piedici globalizării, au ajuns să fie singurii din familie care nu au trecut prin recesiune. Verii mai bogaţi care stăteau în vilele euro din centru (cum ar fi verişoara Belgia) au fost ajutaţi rapid, încă de la început. A sărit tanti Franţa, cu bani mulţi şi a scăpat nişte bănci mari cu sediul în Bruxelles, de la faliment. Cei din sud, de mai departe, nu au avut norocul ăsta. Într-un fel, e şi din vina lor. Dacă tanti Grecia zicea adevărul din prima, cine ştie, poate avea o şansă în plus.

Acum, situaţia e încurcată. Nu poţi să nu ajuţi familia. Nu se face. Nu poţi să-i dai afară din cartierul euro, să le zici să se mute înapoi la bloc, la scara D (de la drahmă). Dar nici nu poţi să îi ajuţi la risipă. Să le dai, dar cu condiţii? Hmmm, nu prea. Asta merge doar la noi, la bloc. „Dacă nu te duci la muncă, Ioane, eu nu te mai ţin acasă, să te uiţi toată ziua la OTV.“ Cu grupul PIIGS (Doamne, ce urît i-au botezat), nu e aşa simplu. Ei sînt membri vechi, ştiu bine asociaţia de locatari, că au scris şi ei la statut. Greu să îi ameninţi. În plus, într-un fel te porţi cu ăia de la vilă, altfel cu amărîţii de la bloc (fost comunist).

Şi noi, Ioane, ce ne facem? Păi, ce să facem? Ne vedem de treabă şi încercăm să o rezolvăm cît mai bine, după capul nostru. Că doar ştim asta, că bărbatul e cap femeii sale, nu? El e capul familiei. Trebuie să aducă bani în casă. Să se mişte, să caute soluţii. Mai aduce şi Uniunea cîte ceva, dar are săraca atîtea pe cap zilele astea că nu ar trebui să aşteptăm mare lucru de la ea. Să o mai menajăm. Şi, dacă avem suficientă energie, să fim atenţi şi la scandalul din cartierul bogătanilor. E tare interesant. S-ar putea să ne dea idei despre ce să facem şi ce să nu comitem cu nici un chip. Ştiţi cum se zice, că băieţii deştepţi învaţă din greşelile altora. Doar fraierii, din ale lor. Chiar şi într-o familie mare şi fericită ca a noastră.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.