Se vorbește din ce în ce mai des, prin felurite cotloane sau luminișuri ale rețelei sociale, despre faptul că sîntem aproape de o nouă „explozie a mămăligii”. Eventualii cititori mai tineri pot fi ușor contrariați la întîlnirea cu o asemenea sintagmă. S-o lămurim: e vorba despre starea în care noi, românii, cel mai răbdător și ospitalier popor din lume, sîntem scoși din sărite. Ne „ieșim din pepeni”. Facem scandal. Facem revoluție. Nu mai suportăm opresiunea și dăm de pereți cu ăia care ne împilează. Ideea e că, deosebit de blînzi fiind de felul nostru, îi suportăm pe opresori foarte multă vreme. Iar mămăliga e un indiciu simbolic, cît se poate de transparent, care te duce cu gîndul spre un popor pașnic, sedentar, pus pe armonia cu natura, și gospodărirea darurilor pe care aceasta, deopotrivă cu Divinitatea, i le oferă. Un neam de oameni la locul lor, care nu deranjează pe nimeni. Dar nici să nu faci în așa fel încît să le „ajungă cuțitul la os”. Că nu e bine. Atunci, blînzii ăștia se ridică și fac prăpăd. Mămăliga, o fiertură minunată, o mîncare foarte des întîlnită pe plaiurile noastre, complet lipsită de potențial inflamabil, explodează de-a dreptul. E o metaforă, desigur. Dar în felul ăsta arătăm noi cine sîntem cu adevărat. Cum facem cînd ne supără cineva. Însă, pînă s-ajungem acolo, lucrurile sînt mai complicate. Exact așa răspundem la orice întrebare pe care ne-o adresează cineva venit aici de prin alte părți și vrînd să afle ceva despre spațiul ăsta: „Hm... Păi, cum să-ți explic... E mai complicat...”.

Toată treaba pleacă de la măști și de la cîrciumi. Poți să ne faci orice pe lumea asta. Să ne supui la cazne mărețe, să ne pui biruri grele, să ne batjocorești în toate felurile. Da’ nu ne-nchide cîrciuma. Și nu ne pune măști, ca la carnaval, „să ne umilești”. Pîn-aici, frățicule! Că există riscul major să explodeze mămăliga. Ei bine, generații peste generații am crezut că mămăliga e o chestie profund românească. Așa cum am crezut și despre sarmale. În ultimii ani, ne-am prins că e cazul s-o lăsăm un pic mai moale cu „Very traditional. Only here you can find this type of meal”. Mai au și alții, în variantele lor. Chestia e că, de vreun an, am observat că nici mămăliga explozivă nu e marcă înregistrată românească. Ba mai mult, altora le-a sărit muștarul destul de urîțel, mult înainte de a se iți la noi în vocabular glorioasa sintagmă patriotică „Botnița lu’ Arafat”. La alții, mămăliga a explodat cu scandal mare pe străzi, cauciucuri incendiate, bătăi crunte, urlete, spargeri de vitrine, războaie cu polițiștii. Culmea, și pe-acolo lumea e supărată foc pe-nchiderea cîrciumilor și pe obligativitatea de a purta măști peste tot, în afara locuinței. La noi, aici, la țară, s-au adunat niște pîlcuri de compatrioți, cu steaguri și icoane, aducînd aminte lumii că noi sîntem români și că o să fim aici pe veci stăpîni. Dar prin alte părți, prin alte capitale cu nume sonore, ăia au ieșit cu miile, și-au făcut scandal mare. La urma urmei, cui îi place să-i închizi cîrciumile? Cui îi tihnește să nu se poată fîțîi pe planetă, cînd și unde dorește, înjurînd în timpul ăsta globalizarea? Cui îi place să trăiască ani la rînd cu masca pe față?

De ceva vreme, s-a-ntețit un pic și jarul mîrîielii de la noi. Îmbrăcăm și pe-aici haina universală a oboselii pandemice. Și, cum ne place să fim mereu la modă, sau „să recuperăm”, ne-nscriem și noi în corul mondial de bombăneli. Mai modestuț, așa, pentru-nceput, dar neuitînd să avertizăm că nu e de joacă. Imediat băgăm la înaintare chestia cu explozia mămăligii, din care să se înțeleagă că am cam ajuns la limită și că s-a pornit cronometrul bombei din polenta. Iar ticăitul acestui ceas ar trebui să bage răcori în ăia care se fac vinovați de enervarea noastră. Că doctorii sînt niște hoți și niște idioți, toți în cîrdășie cu bogații lumii, care țin morțiș să ne bage cipuri în cap și alte boli în oase. Cu ce scop? Să ne îndobitocească. (Aici ar merge un emoticon de-ăla cu rîs cu lacrimi.) Să ne transforme în sclavi. Și să duduie industria de medicamente ani în șir de-acum încolo. De parcă pînă acum ar fi fost în criză. Dar noi ne-am prins. Chiar înaintea altora. Mult înaintea altora. Însă, mai lenți fiind, ne pornim mai greuț. Da’ și cînd om începe noi să fremătăm, ar trebui ca lumea să se pregătească pentru un suflu al exploziei care o să spargă geamurile pe tot continentul.

Nimeni nu știe cum se face că mămăliga n-a explodat de foarte mulți ani. A mai sărit niște păsat, ici și colo, dar s-au găsit unii șmecheri să dea focul mai mic și să mestece cu nădejde. Așa că lucrarea a bolborosit liniștită la foc mic. N-a explodat mămăliga că sîntem o țară de comedie neagră cînd e vorba de șosele și autostrăzi. Nici cînd a fost vorba de corupția cruntă. Nici în cazul neobrăzării abisale a politizării Justiției și funcțiilor publice. Și nici atunci cînd dă pe dinafară cel mai odios clientelism. N-a explodat nici la miile de povești sinistre din spitale. Așa cum n-a explodat năzdrăvana nici la cele mai urîte umilințe și cazuri grave de batjocură la care a fost supus blîndul popor în ultimii treizeci de ani. Mai sare cîte o picătură de păsat, după ce mor oameni cu zile prin spitale, în timp ce ni se spune că avem de toate, nu-i nevoie să-i ducem prin alte țări ca să-i salvăm. Imediat se-nvîrte iscusit cu făcălețul, apoi se pune un capac, pînă cînd fiertura se domolește, se desprinde de vas și se așterne cuminte și aburindă pe fundul de lemn. De-atunci încolo, faci ce vrei cu ea. Te distrezi. Vorba ardelenilor: „Numa te joci...”. O tai cu ața, faci forme, o-ndopi cu brînze și smîntîni de toate felurile, o-neci în sosuri și-n mujdeiuri, devine cea mai prietenoasă întîlnire și te-nvăluie în căldura ei galbenă și molcuță. Bagi o țuică și uiți de toate. Rămîne masca, netrebnica. Și imediat identificăm dușmanul: „Cum să mînci și să bei, bre, cu mască? Eee... Să vezi ce revoluție le tragem noi ăstora!”.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.