Bunica avea gura slobodă rău. Prin vecini era o domnișoară frumușică foc, dar trecută cu vreo cinci ani de vîrsta clasică de măritat, pe atunci 18-19 ani. Eu să fi avut vreo 10 ani.

Blocul unde stătea bunica (la Gogu) era plin de oameni veniți de curînd la oraș și marea majoritate a țațelor din bloc discutau cu îngrijorare despre cum ar trebui să aibă grijă de „floarea” ei, ca nu cumva să se facă de rușine atunci cînd va veni un „cavaler” să o ia de nevastă. Într-o duminică, după un pahar mai mare de vin, bunica s-a dus la bîrfă în fața blocului. Eu eram pe balcon.

Făi, proastelor (mamaie era și ea o doamnă), dar lăsați dracului pisica femeii ăleia, că nu e floare. Că doar nu se strică dacă o folosește, că Dumnezeu ne-a lăsat cu pisici și nu cu flori. Și numai un bou vrea să planteze flori sau pe unele ca voi, restul vor pisici vioaie, nu cimentate.

Desigur, pisică și planteze nu au fost termenii folosiți de mamaie.

Mama, o scorpie și ea cînd era vorba de curățenie și virginitate, avea păreri dure despre „cumințenie” la fete. Era un pic obsedată de „stricate”, deși Geta, sora ei favorită și mătușa mea cea mai dragă, nu a fost deloc vreo sfîntă. Nici Lucica, altă mătușă de care îmi este tare drag, nu a fost vreo ușă de biserică.

Unul dintre verii mei a îndrăznit să se căsătorească cu o femeie normală la cei 28 de ani ai ei și deci nu virgină. La adunarea familionului, mama discuta supărată despre cum era posibil să se fi căsătorit cu „stricata aia”.

Bunica era de obicei calmă și un pic hîtră. Atunci însă a răbufnit.

Făi, Leano, că ești și asistentă, despre ce stricăciune vorbești? Ce stricăciune are femeia aia, că doar plantatul nu îți strică nimic, nebuno! Ce legătură are păsărica femeii cu stricăciunea? În plus i-a făcut ditamai favoarea prostălăului ăluia care la 30 de ani era singur.

Se strică lucrurile pe care nu le folosești, mămică, îți zic eu sigur că nu se strică păsărica, că doar te-am avut pe tine și încă opt copii. Poate ai tu o problemă cu bărbac-tu, că pare tont rău (tata era într-adevăr tont), dar lasă femeia aia în pace!

Pe mama nu o face nimeni la scandal, dar bunica i-a închis atunci gura. Nu am mai auzit-o vorbind despre stricate multă vreme, pînă cînd Gogu a adus-o acasă pe Lica, fosta lui nevastă. Mama și cu nevasta lui Gogu, tanti Ani, s-au dus s-o trosnească pe Lica.

Tot bunica a fost responsabilă cu educația mea sexuală. Tot pe la 10 ani, m-a făcut să rîd rău. M-a întrebat dacă știu ce înseamnă în țigănește păsărica. Știam, că doar înjurăturile constituiau majoritatea repertoriului meu în romani. Mi-a spus apoi că păsărica nici nu cîntă, nici nu zboară, dar că sigur e barză, așa că trebuie să am mare grijă să nu mă trezesc cu un prunc. I-am spus că barza totuși scoate sunete, deși, e drept, nu cîntă. Am rîs amîndoi ca niște căpiați.

Mi-a explicat foarte grafic cum „funcționează” toate instrumentele, dar a făcut-o cu exemple din familie, lucru la care mă prăpădeam de rîs. Mi-a explicat că Gogu, cînd se ducea să „citească” cu tanti Ana, sigur nu citea nimic, nu de alta, dar lui tanti Ana numa’ de citit nu îi ardea după săptămînile în care Gogu era plecat cu serviciul.

A zis și de nea Ghică, și de vecinul de alături o mulțime de afurisenii haioase. Geta a contribuit și ea la educația mea sexuală la fel de abrupt. Geta credea că mama e o mironosiță inhibată și care se pretindea frigidă. Era convinsă că ar fi putut să aibă o viață mult mai bună decît viața cu taică-miu.

Și Geta avea o gură slobodă rău. Zilele astea îmi lipsesc amîndouă. Sînt un pic cam sătul de discursurile pasiv-agresive, ambigue și presărate la greu cu ipocrizie și corectitudine politică exagerată.

Mă tot gîndesc ce le-ar fi zis lui Iohannis dacă ar fi apucat declarația aia tîmpită cu Ardealul, sau lui Tismăneanu, cu scuzele alea penibile, sau exaltaților hotărîți să-l linșeze. Probabil le-ar fi urat să le crească o floare.