O lege controversată, adoptată de curînd de partidul de guvernămînt „Lege și Justiție“ (PiS) din Polonia, a atras atenția întregului mapamond prin criminalizarea unor expresii precum „lagăre poloneze de exterminare“. Legea însă urmărește să fie mai mult decît un mijloc de a-i face pe oameni să-și controleze limbajul.

Legea prevede amenda sau o pedeapsă cu pînă la trei ani de închisoare pentru fapta de a atribui, „în mod public și contrar realității“, poporului sau guvernului polonez „responsabilitatea sau coresponsabilitatea pentru crimele naziste“ sau „alte infracțiuni“ care constituie crime împotriva păcii, crime împotriva umanității sau crime de război.

E adevărat, „crimele naziste“ au fost comise de naziști, iar polonezii nu ar trebui învinuiți pentru ele. De asemenea, chiar dacă lagărele de exterminare naziste se aflau în Polonia, ele nu erau cîtuși de puțin poloneze. Dar sintagma „alte infracțiuni“ ar trebui să ne dea de gîndit.

Adevărul este că, în multe țări est-europene, sosirea trupelor germane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a declanșat un val spontan de antisemitism criminal. Mulți evrei au fost uciși de propriii vecini sau de poliția locală – și nu numai la ordinul germanilor. Naziștii au fost catalizatorul acestor crime – inclusiv ale pogromurilor de pe teritoriul întregii Europe ocupate de nemți, mai ales în Europa de Est. Dar sînt oare naziștii singurii vinovați?

Guvernul PiS al Poloniei este departe de a fi primul care să introducă „legi ale memoriei“ menite să remodeleze narațiunea istorică prin criminalizarea anumitor afirmații despre trecut. Astfel de legi există în aproximativ 30 de țări europene, precum și în Israel, Rusia, Ruanda și Turcia.

Legi care criminalizează negarea Holocaustului sau a altor crime împotriva umanității – cazul cel mai frecvent de lege a memoriei – au fost introduse pentru prima oară în anii 1980 și 1990, în democrațiile vest-europene care au fost părtașe la aceste crime, inclusiv în Austria, Franța și Germania. Indiferent dacă utilizarea în acest mod a dreptului penal e oportună sau nu, intenția celor din spatele acestor eforturi este clară: protejarea memoriei victimelor și recunoașterea totodată a responsabilității comune și a regretului față de fărădelegile din trecut.

Cîteva țări est-europene au interzis la rîndul lor negarea Holocaustului. Dar au introdus totodată și legi ale memoriei care urmăresc efectul opus: cosmetizarea istoriei naționale prin transferarea integrală a responsabilității pentru atrocitățile istorice către alții, fie că-i vorba de Germania lui Hitler sau de Uniunea Sovietică a lui Stalin. Polonia a introdus o astfel de lege în 1998. Legi similare există și în Republica Cehă, Ungaria, Letonia și Lituania.

Mascînd rolul jucat de populația locală în crimele naziste și în cele comuniste deopotrivă, astfel de legi favorizează promovarea istoriilor naționaliste, foarte utile politicienilor care urmăresc să cîștige susținerea populară. PiS, bunăoară, a obținut un sprijin electoral substanțial, nu în ultimul rînd, prin exploatarea politică a tragediilor din trecut.

Există și cazuri mai răsunătoare decît cel al Poloniei. În Rusia, o lege promulgată în 2014 interzice orice critică la adresa politicilor lui Stalin din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Turcia, o lege dată în 2005 interzice folosirea termenului „genocid“ pentru exterminarea armenilor în timpul Imperiului Otoman. Aceste legi se deosebesc în mod fundamental de legile memoriei din Europa occidentală prin faptul că protejează activ mai degrabă memoria făptașilor unor crime susținute de stat, decît pe cea a victimelor.

Desigur, Turcia și, mai ales, Rusia pot fi cu greu numite democrații și nici una dintre ele nu este membră a Uniunii Europene. Dar Polonia este – iar guvernul său protejează și el activ memoria făptașilor unor crime împotriva umanității, chiar dacă aceștia au fost simpli cetățeni și nu funcționari oficiali acționînd în numele propriului guvern.

Și nu este prima oară cînd PiS a încercat să introducă o astfel de lege. În 2008, partidul a propus o lege care pedepsea „calomniile la adresa națiunii poloneze“, inclusiv acuzațiile cu privire la implicarea polonezilor în crimele naziste și comuniste. Curtea Constituțională a țării a invalidat legea, din rațiuni procedurale.

Legile memoriei s-au ivit în democrațiile vechi ale Europei occidentale ca un mijloc de promovare a adevărului, păcii și reconcilierii. Dar, urmărind să preîntîmpine tragedii viitoare, aceste țări s-ar putea să fi creat un precedent periculos. Acum, legile memoriei au devenit unul dintre instrumentele preferate ale populiștilor naționaliști, folosite pentru consolidarea propriei puteri – și pentru a stimula acel tip de naționalism xenofob care a furnizat cîndva terenul propice pentru Holocaust. 

Nikolay Koposov, profesor invitat pentru Studii Ruse și Est-Europene la Universitatea Emory (Atlanta, SUA), este autorul volumului Memory Laws, Memory Wars: The Politics of the Past in Europe and Russia (Legi ale memoriei, legi ale războiului: politica trecutului în Europa și în Rusia). 

© Project Syndicate, 2018
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikipedia