Vorbind despre candidatura Laurei Codruța Kövesi pentru funcția de procuror-șef al Parchetului European, șeful PSD, Liviu Dragnea, întreabă ironic dacă e cumva vorba despre Eurovision. Adaugă, un pic mai serios, că „trebuie să fie nişte candidaţi respectabili, fără probleme“.

Nu știi dacă să rîzi de absurdul situației sau să te îngrijorezi. Dl Dragnea este probabil deținătorul celei mai înalte funcții într-un stat european care are concomitent și calitatea de infractor dovedit și condamnat. Să vorbești dintr-o astfel de poziție despre cît de respectabil este un individ sau altul e chiar dincolo de ironie.

Eforturile intense ale guvernului de la București de a bloca ascensiunea doamnei Kövesi au ajuns undeva în zona disperării. Șirul de „coincidențe“ și minciuni flagrante folosite în discursul public ia amploare cu fiecare zi care trece. Ideea de stat capturat devine din ce în ce mai plauzibilă cu fiecare ieșire în public a oficialilor români, cu fiecare modificare legislativă despre care aflăm „pe surse“, cu fiecare articol plantat în publicații de mîna a doua de la Bruxelles sau de aiurea.

Nu neapărat opoziția la candidatura fostei șefe a DNA este problema majoră, s-au mai văzut cazuri în care guvernele naționale nu erau tocmai fericite cu alegeri făcute la Bruxelles, cît metodele. Avem de-a face cu o campanie coordonată, pe alocuri ridicolă, dar foarte încrîncenată.

Ca un exemplu, o banală căutare a cu termenul „Kövesi“ pe Twitter oferă două feluri de rezultate. Tweet-uri care conțin articole din presa românească și străină sau opinii perfect legitime, fie ele pro sau contra. Posesorii conturilor sînt relativ ușor de identificat și folosesc acest mediu de ani de zile. Al doilea tip de rezultat, însă, constă în tweet-uri emise de conturi fără elemente de identificare clare, cu puțini follower-i și care, de multe ori, par să fi fost create doar pentru a amplifica zgomotul. Pentru a împrăștia o ceață toxică în atmosferă.

Sigur, nu Twitter-ul va schimba ceva vreodată în România, dar este un instrument de amplificare a zgomotului și de deturnare a dezbaterii publice. La fel și articole precum cel semnat curajos „Kassandra“ în publicația New Europe, în care autorul/autoarea/autorii se folosesc de cazul Kövesi pentru a se întreba de ce o mai fi România încă membră a Uniunii Europene. New Europe e aceeași publicație al cărei editor admitea pentru presa română că se consultă cu Dan Voiculescu cînd publică articole despre Traian Băsescu. Aceeași publicație care a reușit mai recent un interviu prietenos cu Liviu Dragnea, în condițiile în care dl Dragnea are această particularitate: nu oferă dacă mediul nu este unul sigur. Nu îi plac deloc confruntările cu ziariștii, iar cînd mai pică accidental în cîte una, își invită interlocutorul „la baie“. Nu insist, cunoașteți deja cazul.

Găsesc puțin importantă cariera doamnei Kövesi. Cine are răbdare să studieze modul de organizare a viitorului Parchet European va putea observa ca influența guvernelor naționale e destul de mare asupra instituției. Șeful parchetului va fi important, dar nu esențial.

Mult mai importanți mi se par monștrii care ies din dulapul politicii românești pe considerente care n-au nici o legătură cu interesul societății. Zombificarea instituțiilor, intoxicarea discursului public și senzația generală de banditism administrativ și politic sînt mult mai grave decît orice linie lipsă din CV-ul unui procuror oarecare, fie el și fost șef al DNA.

Încrîncenarea cu care Laura Codruța Kövesi este denigrată, atacată, subminată, complexul de mijloace folosit pentru a obține rezultatul dorit construiesc împreună imaginea unui sistem politic scăpat de sub orice control democratic. Atît de intensă e această campanie, încît face contrareacția aproape instinctivă și adesea irațională. Or, asta mi se pare de neiertat. Trenul a sărit de pe șine și am ajuns (iar) în situația „ei sau noi“, „negru sau alb“, „acum ori niciodată“.

România a încercat, de-a lungul timpului, să obțină mutarea unei instituții europene importante la București. A eșuat lamentabil. Zilele astea, că tot are o vizibilitate mai mare, ar putea solicita înființarea Agenției Europene a Isteriei. Sînt sigur că nimeni nu se va opune.

O consecință colaterală a stării de fapt e că au fost repuse pe tapet discuțiile privind o mutare a doamnei Kövesi în zona politică. Ar fi o greșeală care n-ar face decît să confirme că și următoarele rînduri de alegeri se vor desfășura după modelul PSD vs anti-PSD. Ar fi, practic, o victorie în avans a lui Liviu Dragnea, care va invalida nu numai activitatea bună a DNA, cît și orice narațiune a Opoziției care să plece de la premisa unui start proaspăt, cu privirea spre viitor, fără a uita însă trecutul.

Disperarea cu care doamna Kövesi e atacată în prezent e un soi de cadou care o legitimează suplimentar. Înregimentarea politică a fostei șefe a parchetului anticorupție ar fi un cadou nesperat pentru Liviu Dragnea, care și-ar vedea cel puțin cîteva linii de discurs legitimate la rîndu-le. Cred că e de preferat ca acest schimb de „amabilități“ să se oprească la stadiul actual.

O implicare, acum sau mai tîrziu, a doamnei Kövesi într-unul dintre partidele din zona de opoziție nu va face decît să creeze neînțelegeri suplimentare, confuzii și tot atîta apatie cîtă patimă. Războaiele sînt diferite, comun e doar interesul public. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.