Iranul, sursă de noi divergenţe în Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 783 din 21-27 februarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Iranul şi-a sărbătorit luna aceasta 40 de ani de la Revoluţia islamică într-un context încărcat de simboluri: potrivit tradiţiei, Mahomed avea 40 de ani cînd, sub semnul revelaţiei divine, a început să transmită învăţăturile Coranului. La Teheran, mulţimea s-a adunat pe data de 11 februarie în jurul unui monument emblematic, turnul Azadi, inaugurat de ultimul şah al Iranului în 1971 pentru a marca trecerea a 2500 de ani de la apariţia imperiului persan. Există o nostalgie imperială a Iranului care s-a manifestat în ultimii ani prin încercarea de reconstituire a unei vaste zone de influenţă în regiune, incluzînd ţări precum Irak, Siria, Yemen şi o parte din Liban. Nostalgii de acest gen sînt însă vizibile şi în Turcia, şi în Rusia, s-ar spune să trăim o epocă în care foste imperii încearcă să se reconfigureze geopolitic.

La ora revoluţiei islamice, ayatollahii se doreau independenţi şi aveau ca deviză „Nici cu Estul, nici cu Vestul“. Acum, însă, pe fondul sancţiunile americane, Iranul este tot mai dependent de China şi de Rusia. Iranul a devenit însă un măr al discordiei în spaţiul occidental şi chiar în sînul Uniunii Europene.

Nimeni nu neagă faptul că atitudinea Iranului faţă de Israel este inacceptabilă. Oamenii regimului integrist, şi probabil şi mulţimi manipulate de gardienii revoluţiei islamice, au defilat pe data de 11 februarie cu pancarte pe care se putea citi „Moarte Israelului“, „Moarte Statelor Unite“, „Jos Marea Britanie“. Poate că dacă, printr-o minune, regimul de la Teheran ar recunoaşte Israelul, lucrurile s-ar calma în această regiune şi Iranul ar fi din nou integrat în comunitatea internaţională. Europenii au încercat în orice caz acest lucru şi, la un moment dat, politica lor părea să dea roade. Semnarea acordului nuclear cu Iranul, în 2015, prin care ayatollahii se angajau să renunţe la construirea bombei atomice, a fost un imens pas pozitiv. Mari întreprinderi europene s-au şi instalat de altfel în Iran şi a început să devină credibilă ideea că prin comerţ şi dialog ar putea avansa şi libertatea, ba chiar şi democraţia în această ţară.

Retragerea Statelor Unite din acord, anul trecut, la insistenţele premierului Benjamin Netanyahu, a stopat „faza destinderii“, iar Franţa, Marea Britanie şi Germania şi au exprimat în mod clar nemulţumirea faţă de strategia americană (ca şi Rusia şi China, de altfel, cosemnatare ale acordului). În prezent este limpede că Donald Trump şi Benjamin Netanyahu doresc să creeze o coaliţie internaţională împotriva Iranului. Este ceea ce afirmă mulţi editorialişti care au urmărit şi tentativa de apropiere a Israelului de grupul de la Vișegrad. Încearcă oare Statele Unite şi Israelul să găsească noi falii în edificiul european? Sau să le adîncească pe cele existente? America şi-a găsit aliaţi în estul Europei şi la ora cînd a invadat Irakul, deşi la acea oră Franţa şi Germania considerau proiectul lui Bush jr., de exportare a democraţiei cu forţa, ca fiind  extrem de riscant şi periculos.

În prezent, două viziuni se înfruntă în ceea ce priveşte Iranul. Statele Unite, Israelul, precum şi mai toate ţările arabe sunnite care se tem de o posibilă hegemonie şiită iraniană, mizează pe sancţiuni, pe intimidare şi pe forţă. De partea cealaltă, europenii reamintesc că regimuri autoritare, precum cel cubanez sau cel nord-coreean, au rezistat timp de decenii întregi în ciuda sancţiunilor şi că, uneori, sancţiunile şi ameninţările militare sînt chiar contraproductive întrucît „sudează“ popoarele în jurul unor regimuri pe care, de fapt, le detestă.

În Iran, situaţia este chiar mai paradoxală pentru că tineretul acestei ţări este occidentalizat şi perfect pregătit pentru un alt tip de viaţă. Într-un fel, republica islamică a comis o „eroare“ dezvoltînd masiv educaţia. Fetele reprezintă peste jumătate din numărul studenţilor, iar numărul acestora, în contextul unei populaţii tinere, reprezintă o masă contestatară importantă. Am avut eu însumi ocazia, participînd în urmă cu peste zece ani la un festival de teatru la Teheran, să-mi dau seama cît de divizată este societatea iraniană: pe o parte fanaticii şi, fără îndoială, profitorii, şi de cealaltă parte o societate civilă care recurge la un fel de rezistenţă culturală. De altfel, intelectualii şi artiştii iranieni mi-au amintit de ceea ce se spunea şi de ceea ce se scria în anii comunismului în România.

Nu este exclus chiar ca regimul de la Teheran să se teamă mai mult de tineretul iranian decît de un atac american sau israelian. Un astfel de atac ar fi un pretext ideal pentru înrolarea în armată şi în formaţiuni de „autoapărare“ a sute de mii de tineri contestatari. Regimul ayatollahilor ar putea deci supravieţui încă o bună bucată de vreme în context de război şi toată retorica „eroică“, deja utilizată în cursul războiului cu Irakul (dintre 1980 şi 1988), ar reveni la suprafaţă.

Occidentalii au comis deseori erori care s-au întors apoi ca un bumerang împotriva propriilor lor interese. În mod normal, ar trebui să înveţe din greşelile trecutului. Din păcate, un fel de vînt toxic suflă peste planetă. Sub ochii noştri vedem cum oameni care au puterea, dar nu au răbdarea de a raţiona se pregătesc să comită toate erorile posibile. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.