Ipoteza unui eşec istoric

Publicat în Dilema Veche nr. 107 din 9 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aderarea României la UE în 2007 nu mai pare atît de sigură pe cît ne-o prezintă liderii noştri politici sau pe cît ne lăsa să sperăm raportul de monitorizare din toamna trecută. Următorul raport, aşteptat în primăvară, despre care se şi spunea că va fi decisiv (adică va spune limpede dacă se recomandă sau nu activarea clauzei de salvgardare), s-ar putea să nu fie chiar atît de decisiv. Atît progresele neconvingătoare ale României şi Bulgariei, cît şi un spleen intern în UE s-ar putea să facă raportul de monitorizare din primăvară cu nimic mai precis decît raportul din toamna trecută, iar recomandarea fermă asupra clauzei de salvgardare să fie lăsată pentru un nou raport de monitorizare, în toamna lui 2006. O asemenea situaţie ar trebui să ne îngrijoreze. Mai ales că, la orizont, se întrezăresc deja perspective plumburii. După aproape un an de la semnarea sa şi cu zece luni înainte de data prospectivă a dobîndirii statutului de membru UE, Tratatul de aderare a României a fost ratificat doar de 11 din cele 25 de Parlamente naţionale. Tratatul nu a trecut, încă, de examenele cele mai grele: Marea Britanie, Franţa, Austria, Germania, Suedia. În Olanda, Parlamentul a fost la un pas să nu ratifice Tratatul şi, să o spunem pe şleau, cu asta să se pună capăt visului nostru de integrare în 2007. Nici atmosfera din celelalte Parlamente enumerate de mine nu este prea favorabilă, indiferent de ceea ce raportează diplomaţii noştri de la post sau de declaraţiile liderilor politici aflaţi în împrejurări în care curtoazia obligă. Adaug aici şi faptul că nici în Parlamentul European atmosfera nu este chiar favorabilă aderării noastre în 2007. Dacă un Parlament naţional nu ratifică Tratatul, din punct de vedere formal va trebui încheiat un altul care să reia parcursul. O asemenea situaţie va plasa aderarea României la UE dincolo de 2008. Dacă ne menţinem în cadrul actualului Tratat, 2008 este varianta cea mai rea. Dar dacă oricare dintre celelalte ţări europene care nu au decis, încă, asupra ratificării Tratatului, nu ratifică, 2008 este de nevisat. La limită, putem să propunem un tîrg politic celor care ameninţă să nu ratifice actualul Tratat: ratificaţi-l totuşi şi activaţi clauza, iar noi promitem că, pînă în 2008, bla-bla-bla. Coşmarul nostru de pînă acum, adică activarea clauzei, s-ar putea să devină unica soluţie pentru a mai rămîne în calendarul acestui Tratat. Lucid vorbind, am ajuns în cea mai rea situaţie. Este posibil să nu aderăm la UE în 2007, poate nici în 2008. Ar fi un eşec naţional. Un nou moment de ruşine istorică pentru o ţară, altfel destul de obişnuită cu asemenea momente. Dacă totuşi această aderare se va realiza, ea va fi rezultatul unui asemenea forţaj politic încît, odată admişi în UE, vom avea o poziţie de rangul doi, lipsită de respect şi de greutate, vom fi codaşul cu care trebuie să fii mereu îngăduitor, vom purta mereu stigmatul celui care nu merită să fie în club, dar este pentru motive care ţin de numărul de membri şi de logica birocratică a clubului. Între aceste două variante, fie nu intrăm, fie intrăm şi vom fi corigenţii dispreţuiţi ai clasei, chiar nu ştii cum e mai bine. Cum de am ajuns aici? Prima explicaţie ţine de istorie: aşa e România de multă vreme. Momentele în care România a impus respect în Europa sînt rare şi, în orice caz, nu aparţin timpului vieţii celor care trăiesc şi fac politică europeană azi. O Românie în poziţie de ultima ţară europeană nu mai miră pe nimeni, nici pe români, nici pe europeni. Cu noi trebuie, întotdeauna, să se facă o excepţie, lumea trebuie, mereu, să fie îngăduitoare, criteriile trebuie, de fiecare dată, să se moaie. Perspectiva istorică are, printre altele, avantajul că solidarizează elitele politice cu poporul şi e bine să o utilizăm intens cînd căutăm răspunsuri la întrebări de genul acesta. Pentru această stare de lucruri, există o răspundere solidară a poporului cu liderii săi. A doua explicaţie se referă la contextul european al momentului. Europa nu e în cea mai bună formă şi extinderea, manifestare politică a sentimentului de preaplin pe care îl generează succesul istoric, nu pare adecvată momentului. Totuşi, dacă acum, în acest context, s-ar discuta extinderea Uniunii cu Elveţia sau cu Norvegia, vă asigur că procesul de aderare ar fi curs fără probleme. Dar la poarta UE nu e nici Elveţia şi nici Norvegia, ci România şi Bulgaria. Aşa că, după cum se vede, logica contextului o fi avînd influenţa ei, dar nu e determinantă precum ar plăcea ego-ului nostru pervers şi leneş să fie. Era previzibilă această postură ingrată? În mare măsură, da. Sîntem în locul în care cei care fac treaba numită "efort de integrare" cu agende duble şi cu ochii după furat, ajung în mod necesar. Am pornit spre Europa tîrziu şi ezitant, am parcurs cea mai mare parte a drumului ca melcul şi, cînd a trebuit să ne grăbim, am practicat cel mai incomod sport cu putinţă, sprint-ul în genunchi. Adevărul este că nici acum nu sîntem cu totul gata pentru UE şi, se pare, nici UE nu e cu totul gata să primească membri care nu sînt cu totul gata.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.