Iniţiative franceze pentru o apropiere de Rusia

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Cînd doi miniştri francezi, responsabilul cu Externele şi cel cu Apărarea, se duc la Moscova ca să discute cu omologii lor (ceea ce s-a întîmplat luni, 9 septembrie), faptul nu poate trece neobservat. Cînd Parisul anunţă că la sfîrşitul lunii septembrie va găzdui o nouă rundă de discuţii pe tema crizei din Ucraina (în formatul Rusia-Ucraina-Franţa-Germania) înseamnă că se întîmplă ceva în culisele diplomaţiei. La Paris, presa vorbeşte despre un ambiţios „pariu rus“ al preşedintelui francez într-un context favorabil. El ar vrea să readucă Rusia în sfera cooperării europene, chiar dacă drumul se anunţă lung şi, de 15 ani, Vladimir Putin nu face decît să denigreze Occidentul, civilizaţia occidentală, valorile democraţiei şi Uniunea Europeană.

Toţi preşedinţii care s-au perindat de la François Mitterrand încoace au avut, de altfel, un „pariu rus“. Toţi au visat la un „reset“ în privinţa relaţiilor cu Rusia. Si patru dintre ei, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy, François Hollande şi Emmanuel Macron, l-au avut ca interlocutor direct pe Vladimir Putin (în ciuda faptului că uneori acesta era ba preşedinte, ba prim-ministru, joc pe care mai tîrziu l-a oprit).

Dintre toţi, Vladimir Putin s-a înţeles cel mai bine cu Jacques Chirac. Persoane bine plasate în anturajul celor doi spun că Putin şi Chirac s-au stimat, dar că ar fi resimţit şi simpatie reciprocă. La ora aceea, însă, Franţa şi Rusia erau pe aceeaşi lungime de undă în mai multe privinţe, de exemplu criticau intervenţia americană în Irak. Și mai erau şi anii cînd Occidentul credea, totuşi, că Rusia s-ar putea îndrepta cu paşi mici spre democraţie…

Va intra Emmanuel Macron în istorie ca omul care i-a reconciliat pe ruşi cu Europa? Șeful statului francez se vrea constructiv, dar „exigent“ în relaţiile cu Rusia. La sfîrşitul lunii august, luînd cuvîntul în faţa ambasadorilor Franţei reuniţi la Paris, le-a cerut să-şi modifice felul de a gîndi în privinţa Rusiei şi să renunţe la unele prejudecăţi. Limbajul diplomatic este întotdeauna plin de subtilităţi şi în spatele unor formule vagi se pot ascunde uneori veritabile schimbări de direcţie.

Observ, de mai mulţi ani, cum cîţiva editorialişti, politologi sau oameni de cultură pledează periodic în presa franceză pentru depăşirea animozităţilor faţă de Rusia. Uneori argumentele sînt foarte pragmatice. De exemplu, acesta: şi ce dacă Rusia a anexat Crimeea? Toată lumea ştia oricum că acest teritoriu aparţinuse Rusiei, iar acum e clar că Rusia nu-l va retroceda Ucrainei. Occidentalii pot foarte bine să nu recunoască o astfel de anexare, dar să colaboreze cu Rusia în acelaşi timp. Nu a fost anexarea statelor baltice un precedent? Stalin le-a ocupat, occidentalii nu au recunoscut niciodată anexarea, dar au întreţinut relaţii cu Rusia…

Alţi buni cunoscători ai peisajului politic rus spun în presa franceză că regimul încarnat de preşedintele Putin începe să şi piardă simpatia populaţiei. „Efectul Crimeea“ ar începe să se estompeze, printre altele şi într-un context economic dificil pentru majoritatea populaţiei. Ruşii încep să-şi spună că a nu fi de acord cu Puterea este un lucru normal, că este normal să-ţi exprimi spiritul critic şi că este anormal să te trezeşti aruncat în închisoare din acest motiv. Poate că idealul democratic nu este total compromis în ochii ruşilor, deşi democraţia pe care a instaurat-o în anii ’90 preşedintele Boris Elţîn a reprezentat o catastrofă economică şi enorme umilinţe… Numai că de atunci au trecut 20 de ani de „putinism“ şi se acumulează decepţiile. Uzura puterii îşi spune şi ea cuvîntul, ruşii par să dorească o schimbare, să vrea oameni noi la conducere, nu se mai interesează de politica internaţională a Rusiei, nu mai au încredere în personalităţi mediatice, se informează tot mai des recurgînd la sursele neoficiale, la Internet…

„Cred cu sinceritate că nu avem nici un motiv să întoarcem spatele Rusiei“, a declarat preşedintele Emmanuel Macron la conferinţa de presă acordată la Brégançon, pe 19 august, unde l-a primit pe Putin, înainte de reuniunea G7 de la Biarritz. Ministrul de Externe francez, Jean-Yves Le Drian, declară şi el că Rusia nu trebuie „împinsă“ în braţele Chinei, că Rusia face parte geografic din Europa şi că Uniunea Europeană ar avea numai de cîştigat construind o nouă „arhitectură securitară“ împreună cu Rusia.

Cît de realist este însă planul francez de readucere a Rusiei în sfera „constructivă“ europeană? Unele guri rele (care se exprimă tot în presa franceză) spun că Franţa nu are nici un plan clar şi că, de fapt, Putin propune nişte reguli de convieţuire inacceptabile pentru europeni. Iar aceste reguli n-ar fi decît vechiul refren al depăşirii confruntării dintre „blocuri“ şi alianţe…

Schimbul de prizonieri care s-a produs între Rusia şi Ucraina doar cu cîteva zile înainte de vizita la Moscova a delegaţiei franceze este văzut ca un semn bun. Poate că Putin va începe să mai „cedeze“ cîte ceva. Sau poate că îl apreciază sincer pe Emmanuel Macron, care pare să-şi asume în prezent rolul de veritabil lider al Europei, mai ales că realegerea sa este plauzibilă.

Într-un articol publicat în Le Figaro, un foarte respectat jurnalist francez, Re-naud Girard, spunea: de fapt, Putin trebuie să aleagă, ori Europa, ori China. Să se afle oare liderul de la Kremlin în faţa unei dileme (aproape existenţiale pentru poporul său), iar iniţiativele franceze să fie rezultatul convingerii că Putin poate fi ajutat să facă alegerea cea bună? China rîvneşte prea mult la Siberia, iar Putin rămîne prudent în faţa vastelor proiecte chineze de exploatare a Siberiei. Un om ca Putin va rămîne însă veşnic prudent şi faţă de ceea ce rîvneşte Uniunea Europeană, altfel spus la occidentalizarea mentalităţilor ruse.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.