Harta şi teritoriile (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

După o săptămînă petrecută în Cisiordania, întoarcerea la Bu­cu­rești are ceva terapeutic în ea. Mai ales cînd vezi că unul din subiectele cele mai disputate pleacă de la o banală piesă pop ai cărei autori susțin că sînt la curent cu preferințele lui Dumnezeu. Zilele petrecute printre palestinieni m-au convins că, dacă Dumnezeu vrea ceva, sigur nu comunică nimănui foarte clar lucrul ăsta. Și nici nu o va face prea curînd. Cîteva observații, în ordine aleatorie:

● Într-o discuție cu un palestinian, cu sau fără funcție, ajungi inevitabil la „ocupație“. Israelul este prezent nu numai la check-point-uri, ci și permanent în mințile palestinienilor. Ajungi astfel la situații absurde, cînd Israelul apare în discuții despre copii, educație sau climă. Israelul e inamicul-sinecdocă.

● De altfel, deși motivul invitației pentru jurnaliștii români era unul apolitic, am fost supuși unui baraj de propagandă permanentă cale de o săptămînă. Ba chiar, la un moment dat, am fost deturnați fără prea multe discuții către un oficial regional pe teritoriul căruia ne aflam și nu binevoiserăm să cerem o întrevedere. Omul și-a ținut speech-ul în fața noastră, apoi a răspuns la întrebări punctuale ca un politruc sovietic. Linii de discurs pregătite anterior, nonrăspunsuri terne, clișee pe care le auziseră sute de alți ziariști înaintea noastră. E de înțeles de ce este așa, însă asta nu face discuțiile respective mai normale.

● Într-un moment de cruzime didactică, gazdele noastre au decis să ne ofere o bucățică de viață în teritorii, silindu ne să trecem, ca palestinianul de rînd, printr-un check-point. Deși toată afacerea nu a durat mai mult de cîteva minute, e greu de explicat senzația pe care o ai mergînd prin tunelul șerpuitor de tablă, sîrmă și zid la capetele căruia sînt turnicheți, soldați cu arme la vedere și o voce de Big Brother care latră ordine din difuzoare de proastă calitate. Un tunel paralel era marcat „humanitarian lane“. Bolnavii ies mai repede.

● Exasperarea Israelului în fața atacurilor militanților palestinieni a dus, la începutul anilor 2000, la construirea unui zid care separă cele două comunități. Palestinienii vorbesc despre „zidul apartheid-ului“, israelienii preferă să îi spună „zid de securitate“. Oricum i-ai spune, priveliștea lui îți dă frisoane. În viața de zi cu zi, zidul și celelalte măsuri de siguranță luate de Guvernul israelian se transformă într-un complex set de reguli care urmăresc separația între comunități în cel mai mic detaliu. Am remarcat asta cînd am nimerit într-o mașină condusă de un palestinian fără cetățenie israeliană. Drumul dintre Nablus și Betleem a fost de două ori mai lung la întoarcere. Cel mai scurt drum între două puncte oarecare pe harta Palestinei e cetățenia israeliană.

● E o diferență sesizabilă între diversele orașe palestiniene din Cisiordania. Tolerantul Betleem e la mulți ani distanță de încruntatul Hebron. L-am întrebat pe guvernatorul Hebronului unde sînt creștinii din orașul lui, despre care îi place să spună cu mîndrie că e cel mai mare dintre cele aflate sub conducerea Autorității Palestiniene. N-a reușit să îmi dea un răspuns clar și a părut deranjat de întrebarea care îi faulta un pic discursul despre buna-credință și bunăvoința fără limite a palestinienilor.

● Nivelul propagandei care ne-a fost servită dimineața, la prînz și seara este nesofisticat și, pe undeva, ridicol. Asta o face și ineficientă. Cea mai puternică impresie printre membrii delegației a produs-o un banal pliant cu harta Palestinei la diverse momente în timp. Pleca de la liniile trasate, în timpul mandatului britanic, de comisia Peel în 1937, trecea prin partiția din ’47 și războiul de peste douăzeci de ani și ajungea în prezent. E greu să nu observi cum teritoriul acela scade permanent. E totuși o diferență semnificativă între 80% și 12%. Nici unul dintre discursurile oficiale nu a avut același efect.

● De altfel, mai toți oficialii palestinieni mi-au lăsat senzația unor baroni locali din România. Aceeași superficialitate și suficiență pe care le vedem pe aici. Diferența ține de faptul că palestinienii trăiesc o dramă verificabilă de dimensiuni mult mai mari, iar baronii lor au bodyguarzi înarmați și nu tocmai prietenoși.

● În treacăt fie spus, n-aș putea să includ aici cuvintele președintelui Abbas. Traducătoarea s-a emoționat, din cine știe ce motiv, și a clacat. Momentul, cu nota lui absurdă, e memorabil. Tăcerea a intervenit exact cînd președintele începea să se înflăcăreze. Traducerea a fost preluată de un fost student în România, care a făcut tot ce a putut, dar nu aș risca să citez.

● Ca o ultimă notă de ordin politic, aș remarca sfioșenia oficialilor Fatah cînd vine vorba de Gaza. De cele mai multe ori se feresc să spună ceva clar. Am detectat o oarecare teamă că întoarcerea la istoria politică recentă s-ar putea să le fie defavorabilă. Hamas, cu radicalismul său, e hîrtia de turnesol pentru ineficiența moderaților conduși de Abbas. Și un avertisment pentru orice alt guvern: cînd nu livrezi prosperitate, securitate și încredere în viitor, oamenii se enervează. Avantajul Fatah este că întotdeauna va fi partenerul preferat de discuție al Occidentului. Al palestinienilor, mai puțin. De altfel, în discuții cu oameni de rînd am observat o nemulțumire latentă. Însă întotdeauna ea e umbrită de subiectul ocupației.

Citiţi a doua parte aici.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.