Gînduri la început de Forum*

Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Recent, a apărut în traducere românească o monografie dedicată Mării Negre scrisă de un tînăr şi înzestrat istoric american, Charles King. Cumva în siajul lui Arnold Toynbee, Marea Neagră este văzută mai degrabă ca un spaţiu comun, ca o axă în jurul căreia gravitează ceva ce este mai degrabă o comunitate. Călătorul occidental care se pierde pe străduţele din Odessa, Istanbul, Constanţa sau Batumi simte, în fiecare loc, aceeaşi vibraţie, deşi ştie bine că se află în ţări diferite. Dimpotrivă, istoriografia noastră în materie este dominată de monografia lui Gheorghe Brătianu, care vede Marea Negră ca pe o graniţă perpetuă. Spaţiu de contact între limitele unor civilizaţii, zonă de frontieră, Marea Neagră mai degrabă a despărţit decît a unit. Sigur, oamenii au făcut comerţ pe această mare, au navigat dintr-un port în altul, statele care împart litoralul au şi vaste graniţe terestre, ceea ce le apropie fatal, sîngele şi chiar mentalităţile s-au amestecat, dar pregnanţa vocaţiei de graniţă a acestei Mări nu a pălit niciodată. În plus, sentimentul popoarelor de la Marea Neagră pare mai aproape de cel al lui Brătianu, decît de cel al lui King. Secole la rînd, Marea Neagră a fost o graniţă de importanţă regională între nord şi sud, între Rusia şi Turcia, două ţări cu trecut imperial major, care au determinat istoria ultimei jumătăţi de mileniu est-european. Acum, graniţa desparte Estul de Vest şi capătă importanţă globală, căci se desenează între spaţiul de securitate euro-atlantic şi spaţiul de insecuritate al Marelui Orient Mijlociu (Greater Middle East, cum îi spun experţii). Adevărul este că Marea Neagră, "mantra" politicii noastre externe în administraţia Băsescu, este un spaţiu geopolitic foarte înşelător. Aparenţa de geometrie variabilă pînă la dezordine pe care o are regiunea, rezidă în faptul că mulţimea de ţări, care o compun, nu pot constitui o comunitate. În paradigma sociologiei germane de la finele secolului al XIX-lea, ele nu se constituie nici într-o Gemeinschaft (căci nu există defel un sentiment comun de afecţiune între popoarele din acest spaţiu şi nici o conştiinţă determinantă a asemănării, dimpotrivă, diferenţele sînt foarte marcate) şi nici o Gessellschaft (căci nu există un aranjament de colectiv, profund, de natură contractuală al coexistenţei eficiente între membrii regiunii). În privinţa Mării Negre, ar trebui, înainte de orice, să scăpăm de iluzii. Şi prima iluzie este că Marea Neagră poate fi un spaţiu de securitate colectivă asemănător celui atlantic, de pildă, sau măcar celui baltic ori mediteranean care, chiar dacă nu pot fi considerate chiar spaţii de securitate colectivă, sînt, măcar, spaţii de securitate cooperativă. Cauza principală a acestei imposibilităţi este Rusia şi logica ei imperială. Sînt prea multe exemple în istorie, inclusiv faimoasele conflicte îngheţate care strîng, ca un cleşte de foc, Marea Neagră, care ne dovedesc că logica de securitate a Rusiei este, în mod tradiţional, aceea a unui joc de sumă nulă: ca eu să cîştig, tu trebuie să pierzi, ca Rusia să aibă securitate, alţii din jur trebuie să aibă insecuritate. Această logică, promovată de politica externă rusă cu consecvenţă seculară, a făcut ca Marea Neagră să fie o mare a neîncrederii. Aici, nimeni nu are cu adevărat încredere în nimeni. Pe acest fond se altoieşte un element "obiectiv": discrepanţa imensă de putere dintre ţările regiunii. La Marea Neagră, există o putere globală, Rusia, există puteri regionale, Turcia şi Ucraina, există puteri regionale de rang secund, care, în jocul global nu există nici măcar ca nuanţă, precum România sau Bulgaria, şi există state fragile, care abia îşi articulează identitatea, precum Georgia, Armenia sau Moldova. O asemenea stratificare, pe fondul neîncrederii istorice, a dus la realitatea de acum: fiecare membru al regiunii îşi leagă perspectivele de dezvoltare de surse şi de aranjamente extraregionale şi, nu în ultimă instanţă, persistă sentimentul că apartenenţa la această regiune este mai degrabă un handicap decît un avantaj. Astfel, orice construcţie multilaterală, din iniţiativa şi cu interesul real al celor din regiune, este imposibilă. Implicarea marilor puteri globale, ca SUA şi UE, este singura soluţie de aşezare a acestei regiuni în paradigma stabilităţii reale. Însă Rusia şi Turcia se opun unei asemenea implicări - Rusia din raţiuni geopolitice care ţin de concepţia despre propria securitate pe care am evocat-o mai sus, iar Turcia din temerea revizuirii cadrului juridic care guvernează sistemul de strîmtori turcesc (Bosfor, Marea Marmara, Dardanele). De altfel, faptul că Rusia şi Turcia se regăsesc tot mai des şi tot mai conştient pe poziţii comune este un motiv de frison pentru mulţi experţi din regiune. Marea Neagră este, acum, un spaţiu de instabilitate din toate punctele de vedere care contează: strategic, politic şi economic. În recenta Strategie de Securitate a dlui Băsescu, se exprimă convingerea că soluţiile cele mai bune pentru regiune sînt cele care vin din interiorul regiunii. Teoretic, nimic de obiectat. Practic, mi-e teamă că "binele regiunii" este ceva destul de vag sau, cel puţin, o noţiune cu semantică politică foarte disputată în regiunea Mării Negre. Voi reveni săptămîna viitoare cu consideraţii despre "binele regiunii", dar nu pot încheia fără să amintesc că - ne place sau nu - Marea Neagră nu a fost niciodată aşa de pacificată cum a fost în anii războiului rece. _____________ * Pe 5 iunie, începe la Bucureşti Forumul Mării Negre, ocazie de la care dnii Băsescu, Tăriceanu şi Ungureanu trag mari speranţe.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.