Mă întorc la ipostazele de mesianism declanșate de pandemie, așa cum promiteam săptămîna trecută, referindu-mă direct la Categoria Bill Gates. Ea se înrudește cu tipologia conspiraționistă a Agentului Mulder, dar cumva răsturnată în oglindă în forma unui conspiraționism „pe dos”. Și mesianicul „Bill Gates” crede în conspirația falsei pandemii, însă, spre deosebire de vulcanicul Conu Leonida care o denunța, chemîndu-și poporul la ripostă, el face parte din ea. Ne atenționează, cu surîs mefient, că are informații cruciale despre ce se pregătește, numai că nu poate vorbi prea mult. Clar, el ar fi un intim al Guvernului Mondial și al maleficului Bill. Ne comunică, aproximativ cifrat, evident din rațiuni de solidaritate conspiraționistă, că nu trebuie să ne îngrijorăm. Virusul „inventat” reprezintă un instrument de instaurare a noii ordini mondiale, unde românii vor deține un loc privilegiat, fiindcă el va fi acolo și, infatigabil, va veghea asupra noastră. „Bill Gates” se vrea expert în economie și politică. Îl interesează mai puțin chestiunile medicale, din moment ce – nu-i așa? – le-a caracterizat deja ca fictive și, așadar, inutile Ne spune, fără putință de tăgadă, cum vor arăta societățile după pandemie. Vorbește nonșalant despre foamete, șomaj, anarhie și conflict, dar nu uită să adauge că toate vor fi necesare pentru rezolvarea „crizei capitaliste” și crearea unei „orînduiri mai drepte”. Dacă ai mirosul fin îl vei recunoaște, în acest tulburător „Bill Gates”, pe puiul de neomarxist progresist contemporan.

Categoria Silviu Brucan. Aidoma lui „Bill Gates” și „Agentului Mulder”, mesianicul (în pandemie) „Silviu Brucan” are sentimentul conspiraționist, dar nu rămîne blocat în el. El pare preocupat de viitor. Răspunde la compulsiva întrebare a jurnaliștilor Ce va fi după? Posedă vocație profetică și, de aceea, își configurează competențele, într-un sens larg, pe futurologie. Știe cu exactitate ce se va întîmpla în orice domeniu dorim: medicină, economie, politică, turism, comerț, agricultură, gastronomie și chiar fashion. „Silviu Brucan” pregătește omenirea pentru o altă viață, precizează, riguros, ce măsuri trebuie luate, de fiecare în parte, pentru a face față tranziției. Mesianismul lui se află dincolo de orice îndoială. Ascultîndu-l cu atenție și înțelegere, vom renaște, ne vom reinventa. Optimismul mesajului este inerent… Tot pe optimismul necesar supraviețuirii în criză s-a articulat și varianta mesianică din Categoria Smiley. Menționez din start faptul că nu am nimic cu talentatul cîntăreț și compozitor piteștean. Am preluat numele său de scenă pentru a fixa tipologic această identitate, întrucît el a avut, pe parcursul stării de urgență, măcar două melodii (repetate obsesional de posturile TV) „tematice”, dedicate carevasăzică „timpurilor”. Așa cum doctorilor li s-au „smuls”, în acest interval, soluții miraculoase la criza medicală, și creatorilor (de orice fel) li s-au cerut „producții” adecvate. S-au solicitat – uneori direct, alteori prin intermediul aceleiași induse nevroze colective (care a generat nevoia de expresie în unii artiști) – articole, capitole de cărți, compoziții muzicale, picturi, dansuri „în temă”. Tonul lor? Necesarmente unul optimist, supraviețuitor! „Smiley” apare în ipostaza unui salvator psihologic și emoțional. Mesianismul vine pe filieră artistică și, prin urmare, simbolică.

În sfîrșit, am mai localizat patru categorii legate între ele: Categoria Mihai Viteazul, Categoria Xena, Prințesa Războinică, Categoria Vasile Roaită și Categoria Fecioarei Sacrificate. În prima i-am inclus pe curajoșii care se aruncau „în contagiune” cu pieptul dezgolit. Doreau să se infecteze, pentru o confruntare mano a mano cu marele ucigaș (interesant, nu am auzit totuși ca vreunul dintre ei să se îmbolnăvească). „Xena” s-a ciocnit, la rîndu-i piept la piept, cu Nea Corona, însă numai în numele năpăstuiților (a se citi „al grupurilor vulnerabile”, adică al celor în vîrstă și măcinați de comorbidități). Ea trăiește sindromul protecției celor slabi, este zeița deznădăjduiților. În cea de-a treia clasă intră luptătorii din linia întîii (cei care, în diverse forme, s-au confruntat nemijlocit cu zonele infectate). Oamenii respectivi au fost modești inițial, dar presa i-a supralicitat prin epuizanta descriere a încleștării lor cu boala. I-a transformat treptat, cu voia lor ulterior (complexul triumfalist-mesianic nu a iertat nici aici), într-un soi de „Vasile Roaită” agățat, cu gloanțele în piept, de sirena țiuindă. Mulți dintre ei și-au luat acest rol prea în serios, apărînd, eroici, marțiali, în videoclipurile melodiilor lui Smiley… „Fecioara sacrificată” e bolnavul propriu-zis care, după vindecare, și-a pus, solemn, trupul la dispoziție (cu plasmă și anticorpi) pentru salvarea celorlalți. A devenit, inevitabil, juna neprihănită, executată sălbatic de comunitățile arhaice pentru îmbunarea zeilor. Ca și pandemia, lista rămîne deschisă.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.