Retragerea ambasadorilor pentru consultări este un semn că relațiile dintre țările implicate sînt la un nivel foarte scăzut. E un gest mai degrabă rar și folosit în general între state cunoscute ca avînd cel puțin un subiect major de dispută. Mai rar între aliați și parteneri. Dar exact asta a făcut Franța, după ce a aflat că Australia renunță la un contract de aproximativ 56 de miliarde de euro pentru construcția a 12 submarine convenționale cu ajutorul unei companii franțuzești. Dacă adăugăm și costurile de întreținere, întreaga afacere ar fi ajuns la imensa sumă de 90 de miliarde de euro pentru întreaga durată de viață a submersibilelor. 

Și nu numai că renunță, dar o face pentru că a decis să se doteze cu submarine americane cu propulsie nucleară. Francezii nu au fost informați decît cu cîteva ore înainte de anunțul oficial, iar reacția lor a fost vecină cu apoplexia. 

Însă semnele că australienii ezită erau acolo de mai multă vreme. Primul dintre ele ținea de cost. Inițial, achiziția ar fi valorat aproximativ 30 de miliarde de euro, dar la data anulării ei aproape se dublase. Apoi, Australia ar fi vrut ca submarinele să fie construite local, însă francezii de la Naval Group n-au dat semne că respectă prea mult capacitatea partenerilor de a se achita de sarcină și, potrivit Politico, și-au revizuit propunerile inițiale. O altă problemă a fost reticența franceză în privința transferului de tehnologie. Nu în ultimul rînd, australienii începuseră să aibă dubii cu privire la capacitatea partenerilor de a ține secretul cu privire la detaliile sensibile ale contractului după ce subsidiara indiană a Naval Group a fost victima unui atac cibernetic major.

Apoplectic, guvernul francez a vorbit pe mai mai multe voci și toate au folosit același ton. S-au folosit expresii ca „lovitură pe la spate”, „regretabil”, „lipsă de coerență” etc. Președintele Biden a fost comparat cu Donald Trump. Ambasadorii de la Canberra și Washington au fost chemați acasă pentru consultări, echivalentul diplomatic al unei înjurături zdravene printre dinți. 

Pierderea financiară pentru Franța este uriașă. La fel și cea reputațională, atît pe plan intern (pierderea de locuri de muncă), cît și pe plan extern, ambițiile Parisului de a fi un jucător mondial fiind zilele astea mai degrabă în zona ridicolului decît a realității verificabile. 

În apărarea lor, francezii au cîteva argumente. Cel principal este că parteneriatul dintre Statele Unite, Marea Britanie și Australia (al cărui rezultat direct este contractul de achiziție a submarinelor americane) ar fi trebuit să țină seama și de interesele Franței. În primul rînd pentru că interesele de securitate din zona indo-pacifică (adică tentativa de a ține China în frîu) sînt împărtășite de toți actorii implicați. Apoi pentru că, dincolo de aspectele comerciale ale unui contract militar, regiunea Pacificului este casă pentru două milioane de cetățeni și 7.000 de soldați francezi.  

Oficialii francezi au folosit acest context inclusiv pentru a repune pe tapet problema apărării comune europene și ieșirea de sub umbrela americană, însă declarațiile lor au sunat mai degrabă a mormăieli de frustrare decît a angajament ferm. 

În treacăt fie spus, Naval Group, compania pierzătoare, e prezentă și în România și e unul dintre actorii principali în saga unui controversat contract privind modernizarea flotei militare românești. Contractul este în acest moment blocat prin tribunale. Într-o anchetă publicată în urmă cu două luni de jurnalistul Marian Păvălașc sînt subliniate rezerve serioase din partea unora dintre reprezentanții statului român: „Reprezentanți ai Ministerului Apărării au confirmat pentru Europa Liberă că înțelegerea cu Naval Group nu poate fi semnată pînă nu se termină lupta din justiție.

Pe lîngă acest motiv, reprezentanți ai Ministerul Apărării nu cred că Naval Group are dotările necesare în acest moment pentru a realiza corvetele pe șantierul naval de la Constanța, așa cum ne-au transmis mai multe surse din ministerul de resort.

Acest lucru a fost subliniat și de compania Damen în bătălia din instanțe. Naval Group și-a asumat că va dota șantierul naval din Constanța, va face transferul de tehnologie, doar după ce va semna contractul cu Ministerul Apărării, ceea ce nu s-a întîmplat nici pînă acum.

În acest moment, chiar dacă Ministerul Apărării ar dori să semneze contractul, partea franceză și reprezentanții șantierului naval de la Constanța susțin că prețul trebuie actualizat pentru că oferta a fost la nivelul anului 2019, iar între timp prețul a crescut”.

În privința paragrafului de mai sus, merită poate notat faptul că unul dintre criteriile principale ale licitației care i-a adus pe francezi la Constanța este cel al prețului mai mic. E greu să nu remarci unele asemănări cu scandalul de dimensiuni mult mai mari din Australia.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.