Fotoliul şi canapeaua sau cum funcţionează diplomaţia europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Japonezii se salută în mod tradiţional înclinîndu-se unul în faţa celuilalt. Înclinarea este însă foarte bine codată, iar la o privire foarte atentă se simte ierarhia: cine se află cu o treaptă mai jos, din diferite motive ţinînd de vîrstă sau de condiţie profesională şi socială, se înclină cu cîţiva milimetri mai mult.

În diplomaţie, fiecare astfel de milimetru contează, ca şi respectarea unor reguli protocolare, cu atît mai mult cu cît fiecare gest al liderilor politici este astăzi filmat din zeci de unghiuri şi difuzat de numeroase medii de informare. Uniunea Europeană a înregistrat la începutul acestui an două astfel de eşecuri mediatice. Unul, în februarie, cînd responsabilul cu diplomaţia Josep Borrell nu şi-a pregătit bine vizita efectuată la Moscova, şi al doilea în aprilie, cînd preşedinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, a fost victima unei „afront protocolar” la Ankara. Ciudat cum două puteri care ar jubila în cazul unei destrămări a Uniunii Europene îi pun în situaţii „delicate” pe înalţii responsabili de la Bruxelles.

Pe data de 5 februarie, Josep Borrell dădea o conferinţă de presă la Moscova împreună cu omologul său Serghei Lavrov fără să ştie că, exact în acea zi, trei diplomaţi europeni, un german, un suedez şi un polonez, erau expulzaţi din Rusia. Ulterior s-a spus că Josep Borrell ar fi fost umilit de ruşi, inclusiv prin faptul că unii jurnalişti din sală i-au pus întrebări destinate să devieze dialogul de la problemele grave ale momentului, printre ele arestarea lui Navalnîi. Revenit la Bruxelles, Josep Borrell s-a declarat nu atît umilit, cît „agresat”.

La Ankara, pe 8 aprilie, Ursula Von der Leyen a descoperit cu stupoare că serviciul de protocol pregătise doar două fotolii pentru executivul european, şi nu trei. Aşa că presa internaţională a difuzat imaginea a doi bărbaţi, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi preşedintele Consiliului European Charles Michel, aşezaţi unul lîngă altul pe fotolii, în timp ce doamnei von der Leyen i s-a oferit o canapea. O parte a presei europene s-a scandalizat, diverşi lideri europeni au protestat. Din păcate, aceste două lecţii ar trebui asumate altfel: Uniunea Europeană are liderii pe care îi merită.

Nu sînt singurul pro-european convins dezamăgit de mecanismul de desemnare a liderilor de la Bruxelles, a celor avînd de fapt misiunea de a reprezenta Uniunea Europeană, de a fi purtătorii de cuvînt ai unui proiect unic în istoria omenirii. Din numeroase motive, din 1995 încoace Uniunea Europeană, în loc să-şi plaseze la Bruxelles nişte personalităţi foarte puternice, face tot posibilul ca respectivii responsabili să nu-i eclipseze pe liderii de la Paris, de la Berlin sau de la Londra. Între 1985 şi 1995, de exemplu, nici unui şef de stat nu i-ar fi trecut prin minte, într-un context protocolar, să-l plaseze pe o canapea pe Jacques Delors. Francezul Jacques Delors a fost, în acei ani, în mod unanim apreciat pentru calităţile sale, forţa sa, tactul său, autoritatea sa naturală. Şi chiar dacă era doar preşedinte al Comisiei Europene, i se rezerva o primire de şef de stat.

Din 1995 încoace, însă, s-a produs în sînul Uniunii o defecţiune meschină. Desemnarea principalilor responsabili de la Bruxelles, cei urmînd să încarneze imaginea umană a Uniunii Europene, se face în urma unor tîrguieli de culise. Cum Londra a ieşit acum din joc, tîrguielile se fac mai ales între Berlin şi Paris. Iar persoana „ideală” trebuie să fie, pe cît posibil, mai „ştearsă” decît preşedintele francez şi decît cancelarul german. Îmi amintesc de ceea ce îmi mărturisea cîndva un critic despre un director de teatru care era şi regizor: „Are grijă să nu invite niciodată un regizor mai bun ca el să monteze spectacole în teatrul său”. Nu trebuie să ne mire deci dacă responsabilii europeni sînt „agresaţi” mediatic sau la nivel de protocol. De la Jacques Delors încoace, nici unul nu a fost o personalitate puternică, un talent excepţional. Mai toţi au avut profilul unor tehnicieni sau chiar al unor birocraţi.

Cînd Jean-Claude Juncker a fost desemnat în 2014 în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, presa britanică a fost stupefiată şi l-a considerat drept un „pericol” pentru Europa. Juncker n-a fost însă în nici un caz un „pericol” pentru ţara sa de origine, micul ducat de Luxemburg, căruia, dacă e să ne luăm după diverşi observatori avizaţi, i-a conservat statutul de paradis fiscal. Între 2004 şi 2014, portughezul José Manuel Barroso a avut o imagine ceva mai bună, încerca în orice caz să arate că lucrează cu pasiune pentru proiectul european. Cînd, la încheierea mandatului său, a fost cooptat de banca Goldman Sachs, unii s-au panicat la Bruxelles şi au cerut chiar examinarea parcursului său de către un comitet etic, atît de brutal a fost virajul său „profesional”.

La începutul lunii aprilie, revista britanică The Economist analiza operaţiunea de vaccinare a populaţiei în cadrul Uniunii Europene şi îşi punea următoarea întrebare pe prima pagină: What has gone wrong? Iar una dintre concluzii era că doamna Ursula von der Leyen a administrat atît de prost aprovizionarea cu vaccinuri a Uniunii Europene încît, dacă ar fi fost prim-ministru, la ora aceasta ar fi trebuit să demisioneze.

Revenind la cele două momente penibile în care s-au aflat responsabilii europeni în februarie şi aprilie: din ce spune presa franceză rezultă că doamna Ursula von der Leyen s-a supărat mai mult pe Charles Michel decît pe Recep Tayyip Erdogan în urma incidentului de Ankara. Ceea ce înseamnă că unele eşecuri externe îşi au rădăcinile în labirintul de contradicţii şi disensiuni interne. Ce uluitor gest ar fi fost acela dacă Charles Michel i-ar fi cedat fotoliul doamnei von der Leyen şi dacă s-ar fi aşezat el pe canapea! Sigur ar fi intrat în felul acesta în istorie.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum să-ți activezi genele anti-îmbătrânire și să trăiești mai mult timp
Deşi de cele mai multe ori ne referim la genele moştenite ca la un dat şi este adevărat, pentru că nu le putem schimba, cercetătorii anunţă că putem avea, de fapt, mai mult control asupra modului în care funcționează ele.
image
Cum putem fi fericiți la fel ca nordicii. „Fericirea nu este dată de bani, dar are legătură cu portofelul”
Fericirea și bunăstarea generală a oamenilor nu sunt aduse de bani, susține o analiză a Raportului Mondial al Fericirii, în care nordicii ies constant în top. Ingredintele fericirii nu au legătură nici cu vremea, nici cu moștenirea genetică, și nici cu rata sinuciderilor, mare în țările nordice.
image
Atenție, părinți! Subvenția de la stat se reduce sau dispare dacă cei mici lipsesc de la școală
Venitul minim de incluziune este sprijinul financiar acordat de stat pentru a asigura nivelul de trai minimal pentru familiile și persoanele singure aflate în situația de dificultate, iar de la începutul anului acesta înlocuiește ajutorul social şi alocaţia pentru susţinerea familiei.

HIstoria.ro

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.
image
Generalul rus Pavel Kiseleff: „De 15 zile mă bat cu bărboşii din Moldova”
Între 1829 şi 1834, Pavel Dimitrievici Kiseliov, cunoscut la noi sub varianta franţuzească, Kiseleff, a condus administraţia militară rusească a Ţărilor Române.