Foc, furie şi ridicol

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Cine avut răbdare să parcurgă volumul Fire and Fury: Inside the Trump White House al jurnalistului Michael Wolff a descoperit că și subiectele politice pot oferi cititorului o paletă de sentimente care, altminteri, e disponibilă mai degrabă pasionaților de literatură.

Fire and fury te poate stupefia, amuza, jena sau speria. Conturul personajelor, începînd cu cel principal – președintele american Donald Trump – e trasat în tușe groase și cu detalii atît de intime încît, recunosc, nu o dată m-am întrebat dacă nu cumva Wolff fabulează un pic, din prea mult entuziasm.

Descoperim acolo o administrație ineptă, dominată de amatori ambițioși a căror ascensiune s-a produs pe fondul unui sistem politic marcat de lașitate, manierism și refuzul permanent al unei evaluări oneste atît a situațiilor, cît și a oamenilor.

Una din scenele celebre deja este aceea în care îl găsim pe președintele american, „liderul lumii libere“, retras în dormitor la o oră la care majoritatea oamenilor nu au ajuns încă acasă și certîndu-se cu unul dintre cele trei ecrane de televizor instalate la dorința sa expresă. Cu un cheeseburger în mînă, dl Trump strigă la televizor sau îl aprobă și, în momentele de maximă excitare, întinde mîna după telefon pentru a-și face cunoscute opinile pe Twitter, spre deliciul analiștilor și militanților de toate felurile.

Apoi îl descoperim un președinte incapabil de concentrare, neatent și deloc dornic să citească documentele elaborate de personalul Casei Albe sau al instituțiilor din subordine. Trump al lui Wolff nu e preocupat decît de sine, respectă foarte puțini oameni și se teme de structurile pe care a ajuns să conducă. Aplică un soi de „divide et impera“ de desene animate și se distrează sincer cînd își pune subordonații în dificultate. Ba chiar face din asta un soi de joc permanent care îi exasperează pe funcționarii și politicienii de carieră.

Aici trebuie spus că președintele american are un rol diferit de cel al șefilor de stat europeni, atribuțiile sale fiind mai degrabă o combinație de președinte cu premier. Rezultatul e o administrație în haos care promite, dar nu livrează, atacă pentru a se apăra și emite instantaneu teorii tembele fără să clipească și fără să calculeze consecințe. Exemplu: „Oamenii au dreptul la fapte alternative“ (Kellyanne Conway). Post-adevărul guvernează.

Și guvernează după instinct și umori, dar, mai ales, după ideile ultimei persoane care a apucat să vorbească cu președintele. Acea incapacitate funciară de concentrare a președintelui face ca sub el să fie un concurs permanent privind accesul. Iar la concurs participă toată lumea – oamenii familiei Mercer (Stephen Bannon, Kellyanne Conway), politicienii de carieră (Reince Priebus, Paul Ryan) sau familia (Ivanka Trump – fiica, Jared Kushner – ginerele). Toate aceste grupuri sînt într-o competiție permanentă pentru captarea atenției peștișorului de aur. Fiecare are scopurile proprii și e greu să nu simți un pic de simpatie pentru Trump, în fața permanentelor presiuni la care este supus în cartea lui Wolff. Liderul lumii libere pare prizonier într-o fotografie în care n-a vrut să apară. De altfel, felul în care încearcă permanent să scape de responsabilități aduce cu acela al unui copil obligat să facă exerciții din culegerea de matematică lăsînd jocul de Lego neterminat, împrăștiat pe covor.

Nu lipsește, evident, Rusia. E subiectul care i-a provocat cele mai mari pagube președintelui Trump, pînă acum. Însă din cartea lui Wolff nu se desprinde portretul unui candidat manciurian, pregătit să pună Statele Unite în genunchi în fața lui Vladimir Putin. Cititorul rămîne mai degrabă cu imaginea unui om de afaceri care face alegeri dubioase, naive, uneori prostești de-a dreptul. Wolff conturează, mai degrabă, portretul unui membru al crimei organizate, nu tocmai inteligent, decît pe acela al unui politician rece, calculat și trădător. Dacă în relația președintelui cu elemente rusești au intervenit și detalii care pot construi un caz de înaltă trădare, acestea sînt mai degrabă accidente, sugerează Wolff. În cuvintele fostului strateg prezidențial Stephen Bannon, cheia e în zona de afaceri și, foarte probabil, de acolo se va trage căderea familiei prezidențiale, dacă lucrul acesta se va întîmpla vreodată.

Cartea lui Michael Wolff nu trebuie tratată ca un document oficial. A fost aprig contestată de către o parte din personaje, Trump în primul rînd, iar jurnaliștii americani din presa „mainstream“ (aceea pe care președintele o urăște și o curtează în egală măsură, tînjind după legitimitatea pe care numai ea o poate oferi) nu au ezitat să scoată în relief inexactități, nepotriviri și greșeli.

Merită totuși citită pentru a fixa în timp un moment. E o mărturie a degradării și a limitelor ritualului politic care stă la baza oricărui sistem de guvernare. Trump trece ca elefantul furios peste convenții, înțelegeri și cutume. O face împingînd haotic narațiunea pentru a-i testa rezistența și pentru că se teme de secunda în care apropiații săi și publicul american își vor da, pentru o secundă, răgaz să înțeleagă.

Trump se teme de ridicol, dar îl cultivă. Trump cere recunoaștere, dar nu e capabil să o aprecieze cînd o primește. Mai toți apropiații săi simt că imaturitatea sa poate fi folosită, iar Trump pretinde că nu știe asta.

Trump nu guvernează. Trump ridiculizează. Pe sine, pe ceilalți, pe toată lumea. Trump e un avertisment care n-a fost scris și rostit la timpul lui. Acum e realitate.

Este, evident, oglinda în care se văd derapajele partizanilor săi. Dar în aceeași oglindă se văd lașitățile celor care l-au făcut posibil. Mulți dintre ei fac parte acum din rezistență. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.