Filozofia abstinenței

Publicat în Dilema Veche nr. 861 din 8 - 14 octombrie 2020
Iconofobie jpeg

Între mine și alcool a existat dintotdeauna, așa-zicînd, o „nepotrivire de caracter”. Abia în urmă cu cinci ani însă, mi-am luat inima în dinți, și eu – CLC – „am introdus acțiune de divorț”. Definitiv și irevocabil. Adică, din acel moment, nu m-am mai atins practic, nici măcar cu buzele, de vreo licoare etilică. Spre surprinderea mea, a fost cea mai ușoară despărțire cu care m-a confruntat existența. Am bănuiala că, pînă și la pierderea suzetei, am suferit mult mai mult. Dar ce vorbesc eu aici? Separarea de suzetă reprezintă – judecînd după experiența avută cu fiul meu la vremea respectivă – o traumă majoră. Renunțarea completă la consumul de alcool a constituit pentru mine exact opusul, semănînd mai degrabă cu o eliberare. Știu ce gîndiți acum. Bietul alcoolic! A băut cisterne de țuică la viața lui, iar actualmente, săracul, vede în sfîrșit luminița de la capătul tunelului. Iese carevasăzică din iadul etanolic. Ei bine, vă înșelați. Am menționat deja „nepotrivirea de caracter” dintre mine și alcool. Departe de a fi o vorbă în vînt. Nu mi-a plăcut niciodată să beau (ca să fiu sincer, două beri sau două pahare de vin sînt suficiente pentru a-mi produce migrene) și, ca atare, am băut mereu puțin (dacă vreodată, din neatenție, am depășit „limita” amintită mai sus, am plătit scump, simțindu-mă ulterior, invariabil, rău și regretînd enorm „luxul” celei de-a treia beri / celui de-al treilea pahar de vin). Acest amănunt mă aduce, iată, la fondul discuției de astăzi. De ce am băut totuși, fie și nesemnificativ, dacă actul în sine mi-a displăcut, și de ce văd, atît de tardiv pînă la urmă (am peste cincizeci de ani), renunțarea la un lucru neatractiv pentru mine (absolut firească: sîntem, nu-i așa, stăpînii propriilor noastre decizii) ca pe o „eliberare”, ca pe o ieșire din „marasm” așadar, un „marasm” în interiorul căruia nu m-a obligat, ultimativ, nimeni „să intru”?

Întrebare legitimă, poate, undeva în imaterialitatea abstracțiunilor filozofice, nu însă – ca să citez o faimoasă sintagmă a lui Ion Iliescu – și în „meandrele concretului” românesc. La noi, în mentalul mioritic, absența consumului de alcool din biografia unui bărbat se numește „abstinență” (echivalent al unui efort masochist deci) și ascunde secrete înfiorătoare: omul în cauză este fie extrem de bolnav, stîrnind compasiunea, fie habotnic religios, atrăgînd oprobriul public, fie alcoolic aflat în recuperare medicală, generînd dezgust, fie un tip suspect, eventual terorist (că tot sînt la modă), producînd teamă. Oricare ar fi adevărul, un asemenea ins trebuie evitat, stigmatizat, împins către periferia societății. Citeam deunăzi, în „biblia” postmodernității, pe Facebook mai precis, că o fătucă celebră (în cultura online a prezentului autohton) ar fi declarat că nu are încredere în două tipuri de indivizi: cei care nu beau și, parol, cei care nu beau. Perfect adevărat! Ăștia sînt pericolul public numărul unu în România. Sursa tuturor derapajelor societății noastre multilateral dezvoltate. Prin urmare, acesta devine și răspunsul la interogația de mai sus: de frică. De frica excluderii, a marginalizării, a respingerii, a neîncrederii nu am îndrăznit să renunț total, (mult) mai devreme, la o „activitate”, în speță la „băut” (fie el, repet, și mai curînd mimat decît genuin), care nu-mi oferea nici un beneficiu și, desigur, nici o plăcere. Recunosc faptul că, nici măcar în cei cinci ani de pretinsă libertate în raport cu băștinașele convenții, nu am avut curajul să-mi asum adevărul pînă la capăt. Participant, vrînd-nevrînd, la diverse sindrofii (academice și nu numai), m-am văzut nevoit „să joc” diverse dramolete: ba că sînt cu mașina, ba că fac nu știu ce tratament, ba că mai am o petrecere (feroce) imediat după, ba că mă grăbesc la o chestie serioasă etc.

Uneori, am tăcut pur și simplu, am acceptat turnarea sistematică a lichidelor dinaintea mea, am ciocnit, voios, cu convivii și apoi am tot ascuns paharele, precum dosea Mr. Bean biftecul tartar într-o scenetă celebră. La final, e drept, cîte un amic mă mai întreba mirat: „C-cccum s-ssse f-fface, C-cccodrine, c-ccă t-tttu e-eeești a-aaașa d-ddde f-fffresh?”. Tulburat, simulam și eu rapid bîlbîiala (însoțită de mersul nesigur) pentru a evita „o expunere” periculoasă. Da, în mod straniu, mi-a fost jenă să admit, deschis, un lucru foarte simplu: n-am chef să beau alcool și pace, nu-mi place „pileala” și basta. Complexul mentalitar („cultural”, cum ar veni) s-a dovedit mai puternic decît conștiința libertății mele personale. Detaliu care confirmă o mai veche supoziție proprie: oricît de liberală ar putea deveni o societate la un moment dat, juridic vorbind, niciodată cetățeanul ei nu va reuși să prevaleze identitar. Nu tu trăiești cultura timpului tău, ci cultura te trăiește pe tine.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.