Excepționali ce sîntem

Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Dom’le, oameni mai necivilizaţi ca românii n-am mai văzut, iete cum parchează, eu vă zic, cînd plec în concediu, dacă e în străinătate, eu am grijă să nu fie români în staţiune, aşa sîntem noi, neamul ăsta, înapoiaţi. Vai de mama noastră.“

Aţi auzit, cred, de mii de ori, în zeci de variante, pe sute de teme, jelania de mai sus. O auzi la taximetrişti, o citeşti în presă, o discuţi cu amicii. Obsesia bunei imagini în străinătate străbate amarnic mare parte a discursului public sau privat românesc. Ne trec transpiraţiile de indignare cînd, pe o stradă centrală a Vienei, auzim pe cineva vorbind mai tare la telefon, în româneşte, trăncănind vrute şi nevrute. Dacă am auzi vreun „Yo, dude, whazzup?“ ne-ar amuza. Ştim replica din filme, nu ne-ar deranja prea tare, chiar dacă ar fi rostită cu glas tare în catedrala Saint Paul din Londra.

Recunosc, am şi eu micile mele obsesii în materie de colegi de vacanţă. De exemplu, mă interesez dacă, în staţiunea în care mă duc, sînt mulţi englezi. Am păţit-o în Spania, de cîteva ori. I-am urmărit cu gura căscată cum defilează pe la patru dimineaţa (ne treziserăm din somn, nu puteam dormi de atîta vacarm), dinspre cluburi spre oriunde. Beţi (bete) morţi (moarte), urlînd din toţi rărunchii felurite zicături din folclorul sudului Londrei, luînd la ţintă cu sticle goale maşinile din parcări (în special cele cu număr de Franţa, deşi nu aş zice că italienii ar fi fost menajaţi). Dimineaţa îi găseam pe aleea din faţa hotelului, dormind buştean, strîngînd tandru în braţe cîte o sticlă de tărie, pe jumătate goală. Cîte unul (una) mai dormea sub pod, visînd frumos la următoarea doză. Seringa precedentei atîrna goală, în venă. Turiştii englezi sub 24-25 de ani îmi par cea mai stranie specie contemporană de călători. Pentru ei, preţurile unui sejur în străinătate sînt nimica toată. Noi, românii, plătim în medie dublu faţă de cît îl costă pe un londonez un concediu în acelaşi hotel, în aceleaşi condiţii. Prin urmare, clasele de jos îşi pot permite sejururi în hoteluri peste medie.

Nu am pomenit din întîmplare cuvîntul „clasă“. La Londra, diferenţele între cei cu bani şi cei fără, între cei educaţi şi cei certaţi cu şcoala, între cei crescuţi cu frica lui Dumnezeu şi huligani îmi par cele mai vizibile, prin comparaţie cu orice altă capitală europeană. Aduc argumente dintre cele mai frivole. Intraţi într-un magazin, pre numele lui Fortnum&Mason. Acolo, totul demonstrează distincţie, tradiţie, calm, educaţie, rafinament, clasă. Vînzătorii sînt numai între două vîrste şi par scoşi direct din Forsythe Saga. Marfa din magazin este cu totul altceva decît în Sainsbury, Debenham’s sau H&M. Nu am văzut nouveau riches pe acolo. Nici britanici, nici de aiurea (Rusia, în primul rînd). Probabil că aceştia din urmă îşi dau întîlnire la Harrod’s. Diferenţele de clasă sînt vizibile, cu ochiul liber, pe stradă. Englezoaica middle class se îmbracă mai degrabă prost. Gustul în materie de îmbrăcăminte nu reprezintă punctul forte al doamnelor care trăiesc într-una din capitalele mondiale ale shopping-ului (totuşi).

Apoi, dacă tot nu credeţi că Anglia e bine stratificată social, faceţi o plimbare prin Soho, în oricare seară de week-end. Puşti beţi mangă, urlînd ca toate alea, îmbrăcaţi ca nişte mutanţi, populează zona, cu zecile de mii. Beau cîte o bere într-un pub, alte două în altul. După cinci pub-uri sînt zmei! Sar pe capotele maşinilor, fac semne deocheate trecătorilor mai în vîrstă şi, ca gest suprem, realizează suprema figură a distracţiei în locuri publice: the full moon. Adică, lăsatul pantalonilor în jos şi arătatul dosului spre cine se potriveşte să fie în zonă.

Englezul adolescent din Soho se mută, peste vară, în Spania, Grecia, Portugalia, Cehia, Ungaria. Pe unde trece, lasă localnicilor amintiri de neşters: mai devastează cîte o cîrciumă, mai dă foc unei pădurici, mai distruge o plajă. Prin comparaţie, amărîtele de ţigănci din România care cerşesc pe lîngă Sagrada Familia sau în metroul parizian reprezintă o biată pată de culoare. Dar cîtă cerneală curge pe la noi prin ziare, cîtă cenuşă ne punem în cap, cîtă disperare pentru imaginea ţărişoarei, cît prilej de strîmbat superior din nas!

Pentru mine, Anglia este ţara lui Churchill şi a doamnei Thatcher, a lui The Economist (cel mai bun săptămînal din lume) şi a BBC-ului (mama tuturor televiziunilor publice). A Beatles-ilor şi a lui Sting. Ba chiar şi a lui Jamie Oliver, de ce nu? Cu toate acestea, voi continua să îi evit pe tinerii englezi în concediu. Îşi fac, oare, englezii probleme pentru imaginea ţării lor? O conta părerea mea, a unui cetăţean al unei ţări mici din partea aialaltă a Europei? Impregnaţi de trecutul imperial şi de statutul de mare putere, mai au răgaz să îşi pună întrebări legate de comportamentul tinerei lor generaţii? Din plin. Ziarele scriu, televiziunile organizează dezbateri. Unele dintre ele sînt pătimaşe, altele sînt doar pline de umor. Seriale de televiziune precum Little Britain sau Yes, Prime Minister, exportate în toată lumea, sînt doar reflexia vizibilă în exterior a acestei obsesii privind imaginea naţiei lor în lume. În plus, în Anglia nu există socluri. Eşti (ai fost) o persoană cunoscută, importantă pentru ţară? Treci la refec. Scenariştii şi ziariştii englezi nu au simţul sfinţeniei. Nu există „poeţi nepereche“ (deşi Shakespeare, mă-nţelegi, ar fi englez) sau voievozi canonizaţi. Autoironia pare a fi virtutea supremă.

Asemănarea dintre români şi englezi este subiectul discuţiei, adică preocuparea pentru imaginea ţării. Diferenţele ţin de stilul în care se discută, de felul argumentaţiei şi de cantitatea disponibilă de simţ al umorului. Ţin, pînă la urmă, de siguranţa de sine. Care calitate pare lipsă la apel în majoritatea spiciurilor autohtone. Prin urmare, drept compensaţie, făcurăm cum făcurăm şi inventarăm bubulii lui Coruţ, statul cu pieptul la hotarele Creştinătăţii, precum şi energia cosmică dimprejurul Sarmisegetuzei.

„D’aia ne-au băgat în Uniune, dom’le, că sîntem piaţă de desfacere. Ne bagă pe gît toate porcăriile lor cu E-uri şi fabricile noastre le-au băgat în faliment. Dar le e frică de noi, că sîntem mai harnici. Păi, românul cînd ajunge la ei, rupe piaţa. Munceşte pe brînci, mai ieftin şi mai bine ca ai lor. Şi e şi mai priceput.“

Pe asta o ştiaţi? Sînt sigur că da.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.