La sfîr┼čitul anului trecut, presseurop.eu a invitat 10 autori europeni, scriitori ┼či anali┼čti, semn─âturi cunoscute, dar ┼či noi voci, s─â scrie despre Europa. Cei care v─âd dincolo de succesiunea de evenimente, cei care î┼či imagineaz─â un alt viitor sau cei care tr─âiesc actualitatea ca fiin┼úe umane ┼či ca cet─â┼úeni. A rezultat un dosar intitulat „Zece viziuni ale Europei“, realizat în colaborare cu Der Spiegel, The Guardian ┼či Respekt. Public─âm aici unul dintre articole. (N. red.)

Emigrasem de aproape doi ani la New York, cînd un b─ârbat, într-un bar din centrul Manhattan-ului, m-a numit Eurotrash (euro-gunoi). Cuno┼čteam termenul white trash (gunoi alb), dar îmi evoca asocia┼úii de idei care nu acopereau sensul acestei no┼úiuni, m─â gîndeam la oameni de afaceri ┼či bancheri tineri ┼či zgomoto┼či, care se comport─â necivilizat în locuri publice. Eurotrash a fost o descoperire pentru mine. Ar fi trebuit s─â citesc mai des Bret Easton Ellis. 

Snob, arogant ┼či f─âr─â s─â-mi fi g─âsit locul pe o parte sau alta a Atlanticului, astfel m─â vedea acest american ame┼úit. Nu aveam nevoie de dic┼úionar pentru asta. Poate c─â spera c─â o s─â m─â iau la b─âtaie cu el. Ceea ce mi se p─ârea onorabil. Dar, înc─â din facultate, am descoperit c─â nici o insult─â nu merita pierderea cîtorva din┼úi. De obicei, cea mai bun─â solu┼úie este de a afi┼ča un zîmbet prietenos. ┼×i asta este ceea ce am f─âcut. Dar cu greu m─â gîndesc acum la Europa f─âr─â s─â-mi amintesc acest incident. Putem alege s─â devenim americani. Hyphenated identity (identitatea dubl─â) ofer─â multe posibilit─â┼úi. Sîntem coreeano-americani sau italo-americani sau sco┼úiano-americani. Pentru a deveni îns─â european, a trebuit s─â m─â mut la New York. 

P─ârin┼úii mei, n─âscu┼úi în 1912 ┼či 1927 la Berlin, erau (┼či sînt), dac─â s-au identificat vreodat─â în acest sens, probabil europeni în plus de a fi evrei. Nu din idealism, ci de nevoie. Mama mea încercase în 1939 s─â ajung─â în Cuba cu p─ârin┼úii s─âi. Dar Cuba nu mai accepta refugia┼úii evrei din Germania, America î┼či închisese grani┼úele ┼či, astfel, mama mea ┼či familia ei au e┼čuat în Olanda. Dup─â r─âzboi ┼či o ┼čedere în mai multe lag─âre de concentrare, ea s-a întors în Olanda, f─âr─â p─ârin┼úi. A încercat s─â tr─âiasc─â cîtva timp la Paris, unde a lucrat ca doic─â, la Buenos Aires, unde avea rude, ┼či în Israel, unde a fost chelneri┼ú─â, pentru a se întoarce în final la Amsterdam, chiar dac─â nu se sim┼úea acas─â. Era, într-un fel, profund german─â, dar nu ┼či-a pus niciodat─â întrebarea dac─â s─â se întoarc─â la Berlin sau nu. Era prea mîndr─â pentru asta. European─â ca solu┼úie de retragere, chiar dac─â ea îns─â┼či nu s-ar fi numit astfel. Povestea tat─âlui meu este destul de similar─â. El a supravie┼úuit r─âzboiului în diferite ascunz─âtori în Olanda ┼či, de┼či se l─âuda c─â vorbe┼čte limba olandez─â mai bine decît majoritatea olandezilor, nu cred c─â se sim┼úea olandez. În ultimii ani de via┼ú─â se plimba, pentru motive pe care nu le în┼úelegeam prea bine, cu un manual de limba englez─â în haina lui de piele neagr─â. Este adev─ârat c─â se n─âscuse la Berlin, dar p─ârin┼úii lui erau originari din Lemberg (acum Lviv) ┼či primul lui pa┼čaport fusese emis de Imperiul Austro-Ungar. La fel ┼či pentru el: european, fiindc─â nu avea altceva. Dar, spre deosebire de mama, el pronun┼úa cuvîntul ┼či cu o oarecare mîndrie. Cînd l-am întrebat într-o zi: „De ce nu pleci în Israel?“, el mi-a zis: „Eu sînt european“. Dificil, la Amsterdam, în anii 1970 s─â zici c─â, de fapt, e┼čti originar din Imperiul Austro-Ungar. 

În zilele noastre, Europa este ceva suspect, o boal─â, în cel mai bun caz un muzeu, probabil un e┼čec. Oricine pretinde a fi european proclam─â de fapt altceva: c─â este cosmopolit, f─âr─â domiciliu, un fel de tr─âd─âtor fa┼ú─â de patria sa, un paria. Un prieten scriitor, care, ca ┼či mine, a plecat în Statele Unite, a spus: „Este mai u┼čor s─â iube┼čti America atunci cînd nu locuie┼čti acolo“. Exist─â o parte de adev─âr în asta. ┼×i, de┼či iubesc America, sau New York-ul, cel pu┼úin, nu pot uita c─â Statele Unite au refuzat intrarea bunicilor ┼či a mamei mele. Nu cred c─â m─â aflu la New York pentru a deveni american. Soarta m-a adus la New York ┼či, chiar dac─â a┼č fi vrut s─â devin american, este exact locul unde sînt ┼či r─âmîn european, iar un pa┼čaport american nu schimb─â nimic. 

Într-un eseu, Hannah Arendt a spus c─â evreul poate fi un paria con┼čtient. Evreii pot, la o adic─â, s─â adopte statutul de paria, de care nu pot, oricum, sc─âpa. F─âr─â a dori s─â roman┼úez no┼úiunea de paria ┼či f─âr─â s─â vreau s─â-i numesc pe to┼úi europenii „noii evrei“, ar fi statutul cel mai atractiv, chiar ┼či pentru non-evrei: a fi un „paria con┼čtient“.  

Arnon Grunberg este un scriitor olandez n─âscut în 1971. Considerat drept cel mai str─âlucit din genera┼úia sa, este tradus ┼či publicat în peste 20 de ┼ú─âri. În Olanda, a primit „Gouden Ezelsoor“ (premiul olandez pentru cel mai bun scriitor debutant) pentru primul s─âu roman, Blauwe maandagen (Nesuferitele zile de luni, Editura Humanitas, 2008), Libris Literatuurprijs pentru Tirza (2006), ┼či de dou─â ori Ako literatuurprijs pentru Fantoompijn ┼či De Asielzoeker. Arnon Grunberg tr─âie┼čte la New York, dar a scris mult pentru presa olandez─â: mari reportaje, mai ales în Afganistan, în Irak sau la Guantanamo.