Europa între probleme şi dileme

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Europa între probleme şi dileme jpeg

Dacă Europa ar fi confruntată numai cu probleme poate că perioada pe care o trăim acum nu ar fi atît de dramatică. Problemele, ştim cu toţii, îşi găsesc pînă la urmă o rezolvare. Pe cerul Europei s-au adunat însă norii trişti ai unor dileme, ceea ce complică infinit lucrurile întrucît, o ştim din definiţia respectivului concept, dilemele nu au soluţie.

Cei puţin două dileme perturbă în prezent construcţia europeană: una legată de imigraţie, iar alta identitară, cele două dileme fiind de fapt gemene.

Cum să proclami la nesfîrşit universalitatea unor valori (precum drepturile omului, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la azil, datoria morală de a fi ospitalieri faţă de cei care fug de dezastre) şi să ţi păstrezi în acelaşi timp identitatea?

Cum să faci să poată coabita dreptul la continuitate istorică şi deschiderea spre lume?

Uniunea Europeană pare în prezent o citadelă asediată căreia i se „desprind“ contraforţii. Marea Britanie s-a detaşat de corpul comunitar şi navighează spre alte experienţe geopolitice. Polonia, Ungaria şi alte ţări din Europa Centrală sînt tentate de „virtuţile“ unei noi doctrine, cea a democraţiei iliberale. Soliditatea proiectului comunitar mai este pusă la grea încercare şi de capacitatea uluitoare a altor ţări (din sudul şi estul Europei) de a vida democraţia de sens. Aş mai semnala aici şi o anumită abilitate a claselor politice de a frîna (uneori pînă la punctul zero) capacitatea de intervenţie a statului de drept chiar şi atunci cînd legislaţia este în perfect acord cu exigenţele Bruxelles-ului.

O altă dilemă, mai nouă, ţine de relaţiile cu Statele Unite. Oare poate intra efectiv Uniunea Europeană în conflict comercial şi diplomatic cu puterea care îi asigură securitatea şi care a salvat democraţia europeană de două ori în secolul trecut? Acumularea unor intense divergenţe între europeni şi americani, pe fondul a două viziuni de viitor care nu se suprapun, amplifică turbulenţele actuale de navigaţie ale pachebotului european.

Pe un plan mai larg, însă, există un sentiment resimţit şi în estul, şi în vestul Europei că Occidentul şi-a pierdut busola. Observ, în ultimii ani, cum se multiplică în librării cărţile legate de declinul sau de decadenţa Occidentului. „Istoria Occidentului, declin sau metamorfoză?“ se intitula un dosar special publicat de cotidianul Le Monde în iulie 2014. Un titlu care m-a tulburat. Sună într-un fel ca o întrebare pusă la un referendum: ce preferaţi, declinul -sau metamorfoza? O altă dilemă se ascunde de fapt aici. Dacă votaţi cu declinul, atunci trebuie să ne consolăm cu ideea că o veche civilizaţie dispare sub ochii noştri. Dacă votaţi cu metamorfoza, atunci trebuie să ne consolăm cu ideea că o nouă civilizaţie apare sub ochii noştri, care va fi total diferită de cea precedentă, deşi va îngloba elemente disparate din ea…

În ianuarie anul trecut, Michel Onfray, un filozof care mă intrigă şi pe care îl apreciez foarte mult, publica în Franţa un fel de tratat de „declinologie“, intitulat Decadenţă. Viziunea sa este apocaliptică. Pentru Michel Onfray civilizaţia iudeo-creştină nu mai are mult de trăit. Şi chiar dacă dispariţia ei va însemna un proces etalat încă pe cîteva secole, el este ireversibil, ne spune Onfray.

Cu atîtea veşti proaste îmi pun însă o întrebare, şi ea „dilematică“, motivată mai mult de instinctul de supravieţuire al scriitorului din mine decît de decepţiile jurnalistului din mine. El, jurnalistul, după 30 de ani de comentarii pe marginea actualităţii, s-ar retrage pe o insulă pustie pentru a nu mai fi obligat să reflecteze la incapacitatea oamenilor şi a societăţilor umane de a nu repeta greşelile trecutului. Scriitorul din mine, care scrie pentru oameni şi mai ales pentru tineri, îşi pune însă o altă întrebare: cum să facem ca să le insuflăm tinerilor ceva mai multă încredere în Europa? Există, în acest demers oarecum didactic, nişte clişee pe care le întîlnesc des. Cum ar fi următoarea afirmaţie: această nouă criză este benefică pentru că din ea Europa va ieşi mai puternică, mai motivată în dorinţa ei de integrare, de consolidare a casei comune etc… Aşa că îmi reformulez mie întrebarea: cum să-i fac pe tineri, fără să fiu didactic, să creadă în Europa, să-şi extragă energie din statutul lor de europeni care circulă liber pe un imens teritoriu şi să-i conving că de ei depinde supravieţuirea edificiului?

Reflectînd la aceste întrebări, îmi amintesc de o „iluminare“ pe care am avut-o anul trecut la Festivalul de teatru de la Avignon, unde participam la o dezbatere despre imigraţie, migraţii şi piesele scrise pe această temă (aveam şi eu una în programul festivalului, în OFF). La discuţii participa şi un dramaturg originar din Coasta de Fildeş care a intervenit în discuţie cu o „viziune africană“. El s-a exprimat cam aşa: „Dintotdeauna m-am hrănit cu cultura occidentală, europeană, în special franceză, deci mă simt european şi simt că am dreptul să trăiesc în Europa“.

Afirmaţia sa atît de simplă şi de sinceră m-a emoţionat întrucît şi eu, în 1987, cînd plecam în Franţa, simţisem acelaşi lucru, şi anume că aveam dreptul să trăiesc în Occident pentru că eram de „cultură europeană“.

Rememorînd această secvenţă, îmi spun: de fapt, sîntem mult mai mulţi cei care vor să „salveze Europa“, iar marea lor majoritate se află de fapt… în afara Europei. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.