Europa, anul testelor de rezistenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Anul politic european care începe în această lună septembrie este unul al marilor teste de rezistenţă pentru pachebotul comunitar. Mai multe furtuni se profilează la orizont, iar unele s-ar putea să devină taifunuri.

Prima s-ar putea produce la sfîrşitul lunii mai anul viitor, odată cu alegerile europene. Există riscul ca, peste nouă luni, Europa să dea naştere unui monstru, altfel spus unui Parlament European care să deteste, în marea sa majoritate, proiectul comunitar. Parlamentul de la Strasbourg, instrument democratic al legitimării construcţiei comunitare, ar putea deveni unul al deconstrucţiei sale, al legitimării regresului. Democraţia permite, în principiu, şi acest scenariu macabru, ca oameni care o urăsc să ajungă în zona decizională. Pentru numeroase formaţiuni pe care presa le numeşte populiste, naţionaliste, extremiste, suveraniste, eurosceptice sau chiar antieuropene, alegerile europene de pe 26 mai au semnificaţia unui referendum. Cu o mare întrebare în vizor: continuăm navigaţia ca pînă acum sau facem un viraj de 90 de grade?

Un al doilea moment al adevărului va fi, peste şase luni, ieşirea efectivă a Marii Britanii din Uniune. Vom vedea atunci în mod concret ce unde de şoc va provoca divorţul care pînă acum a fost doar comentat şi negociat. Spre ce aliaţi comerciali va naviga Londra, cu ce alte parteneriate în perspectivă şi cu ce avantaje pentru ea?

Un experiment fără precedent într-o ţară fondatoare a Uniunii Europene se va produce în următoarele 12 luni în Italia. Niciodată nu i s-a întîmplat încă Uniunii să fie contestată cu atîta vehemenţă, din interior, de o ţară semnatară a Tratatului de la Roma din 1957. Nici măcar Brexit-ul nu are forţa simbolică a rebeliunii italiene. S-ar spune că britanicii au preferat să iasă din casa comună cînd şi-au dat seama că Bruxelles-ul este un mecanism paralizat şi că Europa va continua să fie o casă în care intră cine vrea, cînd vrea. Italienii însă bat acum cu pumnul în masă, opţiunea lor nefiind ieşirea din Uniune, ci trezirea Bruxelles-ului la realitate. Ca membri fondatori ai Uniunii, italienii vor să forţeze Bruxelles-ul să-şi deschidă urechile spre ceea ce vor cu adevărat europenii (una din doleanţele lor fiind aceea de a nu-şi pierde identitatea).

Acest spirit perturbator al Europei care este Matteo Salvini nu a ieşit din neant şi nu exprimă doar gustul italienilor pentru politică în stil commedia dell’arte. Prin felul său insolent de a vorbi şi prin gesticulaţiile sale provocatoare, Matteo Salvini poate că pare un bufon (cum este şi Beppe Grillo), dar nu trebuie uitat că în Europa a existat o lungă tradiţie a bufonilor care, la curţile regilor şi ale marilor seniori, erau singurii autorizaţi să fie critici şi chiar ironici faţă de mai-marii zilei.

Cînd partidele tradiţionale nu au curajul să se reinventeze şi nu sînt capabile să sondeze neliniştile şi aşteptările legitime ale europenilor, nu trebuie să ne mirăm că ele lasă locul tuturor extremiştilor, excentricilor, demolatorilor amatori, măscăricilor iluminaţi şi salvamarilor improvizaţi. Meritul lui Matteo Salvini este de a zgîlţîi carcasa gîndirii politice corecte în care s-au refugiat confortabil majoritatea responsabililor europeni. El a promis, printre altele, că va trimite îna-poi în ţările lor, în fiecare an, cîte o sută de mii de imigranţi ilegali. Ceea ce este imposibil de realizat tehnic, dar discursul său antiimigraţie furnizează oxigen unui întreg curent identitar. În Ungaria, Viktor Orbán nu se mai simte singur şi, de altfel, celor doi li s-a alăturat cancelarul Austriei, Sebastian Kurz.

Recent, preşedintele francez Emmanuel Macron, pe care Matteo Salvini îl critică vehement, s-a dus în Danemarca şi în Finlanda în căutare de aliaţi pentru a-şi promova propria viziune legată de Europa. Fără mare succes însă. Țările nordice, chiar dacă nu se aliniază pe lungimea de undă a Ungariei, Croaţiei, Poloniei, Slovaciei şi Italiei, au luat măsuri (inimaginabile cu cîţiva ani în urmă) pentru a stopa imigraţia ilegală. Vîntul identitar suflă tot mai puternic în Europa şi nici un partid politic nu mai poate naviga împotriva lui.

Un alt experiment care s-ar putea să deschidă o pagină nouă în istoria stîngii şi, în general, în peisajul politic european are loc în Germania. Pentru prima dată se structurează un partid care se declară în acelaşi timp de stînga, dar şi antiimigraţionist. Regula absolută stipula că dreapta este identitară şi stînga – internaţionalistă. Acum însă, pe ruinele social-democraţiei care şi-a pierdut electoratul, o personalitate puternică, Sahra Wagenknecht (lidera stîngii radicale, Die Linke) propune o combinaţie nouă: unirea forţelor progresiste în jurul unui proiect social, anticapitalist şi ecologic, dar din care este exclusă imigraţia masivă. Discursul are logica sa: imigraţia înseamnă mînă de lucru ieftină, competiţie acerbă între săraci pentru ocuparea unor locuri de muncă tot mai prost plătite, ceea ce nu poate decît să convină capitalismului. Marea revelaţie a acestui curent de gîndire constă în tăierea cordonului ombilical care mai ţinea legată stînga de imigraţionism. În numele luptei împotriva inegalităţilor sociale, imigraţia trebuie stopată în Europa – iată formula nemaiauzită din gura unei stîngi respectabile pe vechiul continent.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.