Eroarea de concepție

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Eroarea de concepție jpeg

M-am întîlnit deunăzi cu Jock Pervert, colegul meu de la Franceză, un profesor strălucit de literatură neoclasică și un orator legendar (prelegerile publice ținute de el adună mereu sute de spectatori care îl aplaudă și îl ovaționează frenetic). Prin legea universală a compensației, Jock are, din păcate, și o hibă: nu prea scrie, în ciuda cunoștințelor lui vaste și a inteligenței native de necontestat. Se concentrează pe speech, lăsîndu-și așa-numitul „dosar de promovare“ academică să stagneze. La o vîrstă destul de înaintată, Pervert este încă, oficial vorbind, lector. Îl credeam împăcat cu asta, bănuind că-și trăiește împlinirea profesională prin retorica fără cusur. Întrevederea noastră de pe coridoare m-a convins însă că nu. M-a abordat cu vehemență din start: „Auzi, Codrine, cică semidocții vor să mi-o coacă, întrucît le-am expus impostura!“. M-am arătat complet buimăcit. Ce semidocți, ce expunere, ce impostură? „Omule“, a explicat vîrstnicul lector, „impresionez, cum bine știi, de decenii întregi, cu excepționalele mele conferințe pe care, infatigabil, le ofer atît local, cît și pe plan național și internațional. Crezi că am primit vreodată recunoaștere profesională concretă pentru ele? Vreun bonus financiar, vreun punctaj de promovare, vreo ofertă de implicare administrativă, orice? Aș! Numai strîngeri de mînă, bătăi pe umăr, aplauze, pupături, epitete superlative de moment și ovații! Toate sînt bune, nu mă plîng, dar, pe de altă parte, nu prea țin de fomică. Iată-mă lector sărac la aproape șaizeci de ani! Și nu sînt defel leneș. Pregătesc o prelegere pînă în pînzele albe. Mă supun unui efort nervos și fizic nici pe departe cunoscut de autorașii articolașelor de nișă, care-și construiesc, tenace, punctajele și ajung conferențiari și profesori cît ai zice pește. Muncesc obtuz, precum un animal de tracțiune, pentru nimic.“ Jock s-a oprit o clipă deprimat. Nu am intervenit…

Și-a reluat, previzibil, tirada imediat: „Poate că mă împăcam, de-a lungul vremii, cu ingrata situație. Pînă la urmă, mitologicul vorbitor universitar, adulat în amfiteatrele de pretutindeni, va rămîne în istorie, nu autorașul de compilații academice punctate pe grile create de alți autorași… À propos, știi cum se va chema Aula Magna a instituției peste juma’ de secol?“ „Cum?“, am întrebat stupid. „Aula Magna Jock Pervert!“, a strigat, magnific, Jock Pervert. „Totuși“, a arborat el iarăși fizionomia întunecată, „nu am reușit să-mi accept, ultimativ, nedreapta condiție. Mai ales că observasem un lucru ciudat. La speech-urile mele din Universitate, dar și din afara ei, veneau întotdeauna grupuri de indivizi care luau, furibund, notițe, fără a-și permite răgazul să deguste discursul meu sclipitor, aidoma celorlalți. Inițial, i-am presupus a fi studenți tocilari, fără exercițiul dialogului intelectual, și nu am insistat. Apoi, mi-am dat seama că toți aceștia – absolut toți, bătrîne! – erau colegi neoclasiciști de la noi (care, culmea, mă urmau și cînd peroram prin locuri diferite din țară). Oameni cu cariere mult mai avansate – ierarhic judecînd – decît a mea! Măi, să fie, mi-am spus. Învață dumnealor de la mine, lectorașul cel viteaz? Am dezvoltat suspiciuni firești. Ca atare, le-am căutat iute publicațiile academice (multiple, desigur, avînd în vedere statutul lor de profi importanți, însă greu de localizat, prezente, restrictiv, numai în grupurile închise de specialiști). Surpriză imensă atunci cînd, finalmente, le-am citit! Ipochimenii îmi preluaseră feroce ideile și informațiile din prelegeri, convertindu-le ulterior în așa-zisele cercetări proprii tipărite, prezentîndu-le deci ca fiind ale lor! Nici unul nu mă cita, fie și într-o notă amărîtă de subsol. Ce puteam să fac? Acuzația de plagiat nu rezista. Eu veneam cu un argument oral, ei cu unul scris.“

„Verba volant, scripta manent!“, a strigat deodată Jock precum un erou epopeic. „Absolut adevărat! Și, cu toate acestea, mi-am spus, dacă voi întoarce tocmai respectiva eternitate a textului (față de efemeritatea vorbei!) împotriva lor și în favoarea mea? Evrika, aici era răspunsul! Am hotărît să introduc deliberat, în conferințe, informații incomplete și piste analitice lipsite de dezvoltare logică. Am pus în circulație un vechi virus academic: eroarea de concepție! Ce crezi că s-a întîmplat? Simpaticul virusache i-a ucis! Tembelii au publicat inepțiile pe care le-am debitat, în ultimii ani, în prelegeri. Au fost discreditați de comunitatea națională a neoclasiciștilor. Puși la zid, retrogradați. Au căzut capete și s-au năruit statui. Pe unii i-au părăsit pînă și familiile copleșite de dezonoare. Acum cică mi-o coc, dar nu știu despre ce ar fi vorba…“ Lectorul nu și-a terminat propoziția. Am observat că fuseserăm înconjurați de cîțiva neoclasiciști francofoni. Aveau priviri à la Saint-Just și bîte în mîini. I-am urlat din mers lui Jock: „Am plecat, Pervertule! Să ții minte că și bătaia, nu doar scripta, manent!“.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa-cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.