Ei - onoarea lor

Publicat în Dilema Veche nr. 109 din 23 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Salman Rushdie, faimosul romancier indian, om cu experienţă incontestabilă în privinţa "jignirii islamului", încearcă să descifreze în ultimul său roman (Shalimar the Clown, apărut în septembrie 2005 la Random House) tainele acelei chimii sufleteşti oculte care transformă un credincios într-un terorist. Cum sînt absolut sigur că nu va trece mult şi vom avea cartea în librăriile noastre, nu am să intru în detaliile poveştii care începe în Kashmirul profund şi ne duce pînă la Los Angeles. În orice caz, mai toţi cei care au citit cartea laudă paginile în care se arată cum Shalimar, un musulman rural, devine terorist după ce soţia sa, dansatoarea Boonyi, o hindu fermecătoare, începe o poveste de dragoste cu ambasadorul american Max Ophuls, descendent al unei familii evreieşti cu o istorie dramatică în Europa hitleristă. Shalimar taie gîtul americanului şi o apucă pe drumul fără întoarcere al terorismului. Ceva de dincolo de el, un fel de daimon irezistibil, îl obligă la asta. Nu este o opţiune, este singura cale. Dacă ar fi doar răzbunare, am fi în plin Shakespeare, dacă ar fi doar rătăcire a sufletului înnebunit de patimă, am fi în Dostoievski, dar e altceva, şi de aceea sîntem în islam: este cultul onoarei. Mai ştim ceva despre vigoarea ucigaşă a onoarei orientale de prin cărţile despre Japonia pre-modernă. Dar amestecul unei asemenea culturi cu islamul, o religie cu o mistică intensă, produce un fenomen exploziv, care ameninţă planeta - terorismul. Teroristul islamic este o maşinărie infernală: are simţul onoarei japonezilor kamikaze, are devoţiunea mistică a unui Simeon Stîlpnicul, determinarea unui broker de pe Wall Street, şi setea de puritate a unui poet romantic din secolul al XVIII-lea. În plus, el ştie că lumea acesta trebuie trecută prin focul jihadului. Paradoxal, dar în spaţiul onoarei pure lucrurile arată mult mai vag decît ne-am aştepta. Ai spune că onoarea trăită cu asemenea cerească intensitate ştie exact ce este, ştie clar care este acel set de lucruri pe care nimeni nu are voie să le atingă, iar dacă le atinge, pedeapsa aceluia aspră şi imediată va fi. Dar nu este aşa. În lumea acestui fel de onoare, demarcaţiile sînt vagi, iar mecanismele abisale. În altă carte a sa (The ground beneath her feet, apărută deja în româneşte la Editura Polirom), Rushdie scrie că "insultele sînt misterioase". Poţi să strigi cuiva cele mai oribile lucruri - Curvă! Putoare! - şi nu se întîmplă nimic, dar tectonica adîncă şi implacabilă a onoarei se cutremură tragic dacă spui ceva mai puţin violent - Pentru mine eşti un nimic! Slavă Domnului că nu am un copil ca tine! Nu valorezi nici cît noroiul de pe ghetele mele! Acestea sînt jignirile care transformă omul acestui fel de onoare în călău. Adevărul este că nu ştii niciodată dacă insulţi sau nu, pînă cînd nu vezi reacţia celuilalt. Mai ales într-o cultură a onoarei, omul are suveranitate deplină în a decide dacă a fost sau nu jignit; este stupid să răspundem musulmanilor jigniţi de caricaturile daneze că degeaba se simt jigniţi, pentru că nimeni nu a vrut să-i jignească, să le dăm la cap cu libertatea de expresie şi să le ţinem prelegeri rafinate despre virtuţile sofisticate ale umorului. Asemenea răspuns este perfect valabil în cadrul unei culturi în care onoarea valorează mult mai puţin decît legea şi ceva mai puţin decît umorul, adică la noi, printre creştinii trecuţi prin Iluminism şi prin cel puţin un secol de secularizare. Dar acest răspuns nu va decongestiona vena de la gîtul musulmanului care urlă pe străzile din Damasc sau Teheran sau Londra sau Auckland. Antropologii vorbesc despre opoziţia dintre culturile onoarei şi culturile legii, în pandant cu opoziţia dintre cultul onoarei şi cultul legii. Nu insist, spaţiul nu îmi permite, marchez doar acest fapt foarte important: noi ştim. Antropologia, dreptul comparat, fenomenologia religiilor, etica sînt epistemele noastre. Avem întreg bagajul de cunoaştere şi de înţelegere ca să ştim ce se întîmplă acum cu ei. Asta ne oferă un imens avantaj, pentru că ei nu ne înţeleg, nici nu vor să ne înţeleagă şi nici nu au cum să ne înţeleagă. În plus, această experienţă disperată a onoarei nu le este de tot specifică. Vom fi surprinşi să punctăm pe harta juridică a lumii acele locuri în care motivele "de onoare" exonerează răspunderea crimei sau, măcar, o diminuează sensibil. E uimitor să vezi cîte ţări din lume, inclusiv mai "blîndele" Iordania şi Maroc, au legi care absolvă de vinovăţie un bărbat care îşi ucide soţia adulterină. Terorismul islamic are ceva din nebunia oarbă a unei crime din onoare. Lumea este soţia infidelă a lui Allah, iar musulmanul pur trebuie să comită ritualul uciderii lumii adulterine surprinsă în plin păcat cu America. Asemenea dispoziţii penale nu sînt proprii doar spaţiilor musulmane. Norme care absolvă sau, în orice caz, uşurează tratamentul unui asemenea ucigaş se găsesc şi în Israel, şi în Peru, şi în Bangladesh. Abia în 1975 tratamentul îngăduitor al crimei din onoare a fost eliminat din legislaţia penală franceză, abia din 1980 mergi la închisoare în Columbia dacă îţi ucizi soţia infidelă, şi abia din 1990 uciderea propriei soţii uşuratice este cu adevărat o crimă în Brazilia. Iată că, în bune şi rele, există unele asemănări între "noi" şi "ei". Şi noi ştim ce este onoarea. Dacă tot au pornit acest război, în care, fie şi numai pentru că ne permite Coranul, trebuie să ripostăm, e bine să pricepem care ne este avantajul: noi îi putem înţelege pe ei, dar ei, pe noi, nu. Luptăm cu un inamic pe care îl putem "citi" şi care nici măcar nu e interesat de noi. Nu spun mai mult decît că, logic, nu avem cum să pierdem acest război.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.