Dreptul de a fi de acord

Publicat în Dilema Veche nr. 758 din 30 august – 5 septembrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Sînt peste 700 de plîngeri după atacul Jandarmeriei asupra de­mon­stranților din 10 august. Prefectul și ministrul de Interne se contrazic și continuă să nu răspundă întrebărilor. E evident că cel puțin una dintre cele două doamne minte flagrant.

În același timp, pe deasupra norului de gaz, se duce o bătălie de relații publice cu manta în care sînt implicați de-a valma consultanți, figuri politice americane și publicații de toate felurile. Nu e clar cine plătește, dar e vizibil faptul că am intrat într-o fază nouă a războiului pentru controlul total asupra administrației românești.

Aș numi faza asta aceea a consolidării. Au mai rămas foarte puține instituții care își păstrează măcar o umbră de autonomie. Întîmplător sau nu, Parchetul General e una dintre ele. Era previzibil că tăvălugul va ajunge și acolo, însă momentul ales de ministrul Justiției pentru a începe o „evaluare” a procurorului general este semnificativ. Putem presupune că ancheta în legătură cu evenimentele din 10 august e de natură să neliniștească cîteva niveluri ale Puterii din momentul ăsta. Putem merge mai departe și să estimăm că un cutremur la Ministerul Public va mai tăia din entuziasmul procurorilor.

În caz că are cineva dubii în legătură cu viitorul, cred că e bine să își amintească de Agenția Națională de Integritate, transformată de ceva vreme într-un soi de fantomă administrativă înlemnită în propria-i formă golită de orice conținut. ANI, „draga de ANI”, nu mai deranjează pe nimeni și cred că uneori chiar angajații ei se miră de norocul care le-a scos în față asemenea slujbe lipsite de stres.

Procurorul general va cădea probabil sub loviturile lui Tudorel Toader. Nici o cantitate de indignare de pe Facebook sau chiar din stradă nu va fi suficientă în fața unei strategii a disperării care are orice alt obiectiv în afară de acela de a servi interesul public. Nu insist, s-a scris mult pe tema asaltului asupra statului pe care îl comite coaliția de guvernare, acum și cu sprijinul unor lobbyști externi.

Despre cealaltă parte, însă, s-a vorbit mai puțin. Despre efectul pe care îl are acest război permanent asupra oamenilor care se încăpățînează să creadă încă în democrația românească, în instituții, fie ele și imperfecte, în legi date cu bună-credință și în reguli.

Trebuie spus foarte clar: atunci cînd orice urmă de dialog dispare, cînd orice mînă întinsă ține strîns un baston, coaliția de guvernare obligă oamenii să își abandoneze nu numai letargia, ci și neutralitatea. Dacă se depășește cadrul acceptat de dialog și guvernul guver­nează împotriva propriilor cetățeni, pe care, cînd nu îi bate, îi minte și îi sfidează folosindu-se de linii de comunicare revanșard-primitive, atunci legitimitatea de care face atît de mult caz coaliția se cam subțiază.

E firesc să te întrebi dacă argumentul democratic poate funcționa într-o societate nedemocratică. O societate în care egalitatea în fața legii tinde să dispară, dreptul la liberă adunare are capul spart, iar legile se adoptă noaptea sau în comisii în care pot vorbi doar inițiatorii. Sînt lucrurile astea legitime?

Ce e legitim într-o țară în care, încet-încet, decizia se concentrează în mîna unui singur om, iar singurul drept care poate fi exercitat plenar e acela de a fi de acord?

Și ce e democratic cînd acțiunea guvernului încurajează toți exaltații pămîntului dispuși să dea foc doar pentru a se bucura de spectacol? Cînd comunicatorii coaliției speră ca ăstora să le cedeze nervii pentru ca la știrile de seară să le folosească inconștiența pentru a alimenta narativul acela toxic cu „lovitura de stat”?

Cred că e destul de clar că responsa­bi­litatea pentru toate lucrurile astea aparține structurilor de putere. Nu ce­tă­țea­nul X, fie el exaltat sau nu, are datoria de a face în așa fel încît să nu ajungem iar la discuții despre potențialul exploziv al mămăligii. E datoria guvernului să ia în seamă întreaga societate și să găsească căi de compromis. Atunci cînd nu o face nu mai e guvernul unei țări, ci doar un echipaj de pirați care au capturat o corabie în derivă. De pirați legitimi n-am auzit pînă acum.

Scriam săptămîna trecută despre micile organizații de gherilă civică ce par să înflorească zilele acestea ca reacție exasperată la ceea ce se întîmplă în jur și despre expresia politică pe care o capătă unele dintre ele. Ceea ce le-a făcut importante e o oarecare intransigență practicată în baza unui cod moral asumat ad-hoc.

E cumva legitim să te întrebi dacă nu cumva ar trebui importat comportamentul ăsta și un pic mai sus, la opoziția formală. Altfel spus, nu cumva acceptînd scenariul propus de PSD – o mimare fără talent a proceselor democratice –, Opoziția legitimează prin participare atacul acesta fără precedent la fundamentele statului român așa cum a fost creat și dorit de cetățenii săi după Revoluție?

Are rost să fii spectator la propria distrugere? Sau e mai bine să te distanțezi, să te regrupezi și să încerci să îți aduci aminte ce ești?

Dreptul de a fi de acord nu e un drept. E un jurămînt de servitute. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.