Diplomat Patriot Sol-Sol

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Acuşi, că m-am mutat la Stras­bourg şi că sînt un fel de şef la organizaţia cea bună, crescură iară aşteptările oamenilor. Mi se explică, într-o discuţiune înaintea unui discurs, că ar trebui să fiu perceput nu numai ca activist rom, ci şi ca diplomat patriot, dacă tot m-am ajuns. E drept că m-am ajuns cam în ciuda diplomaţiei româneşti, dar asta este o cu totul altă discuţie. Îmi imaginai rapid o soluţie: valiza Diplomat a lui nea Gogu (din piele roşie, bineînţeles, să nu ne deoache gagiii) cu o etichetă – nu de ţări, cum era la modă – de patriot „verde“: Genuine Romanian – Product Made in Budrea, îmbrăcat frumos cu nişte ciocate de piele albe şi asortate la nişte iţari daci şi cu o cămeșe de Ardeal, cu o pălărie de gabor şi eventual călare pe cal, scuipînd seminţe de floarea-soarelui, ca Mărgelatu, ca să mă potrivesc aşteptărilor de rom-român sadea. Bineînţeles, ar trebui să îmi încep discursurile cu un citat din Ţuţea şi să termin intonînd, în ritm de manea de-ale lui Salam, imnul României.

Ideea că diplomaţia înseamnă să vorbeşti în aşa fel încît nimeni să nu te poată acuza de vreun gînd original sau că este sinonimul pupincurismului sofisticat e larg răspîndită şi, desigur, deloc împărtăşită de piticii revoluţionari găzduiţi cu generozitate de creierul propriu. Mulţumesc pentru sfat şi îmi încep discursul aşa cum se aşteaptă toată lumea. Apoi spun că am decis să răspund cu această introducere unor sfaturi amabile primite înainte şi că, în ciuda lor, o să încerc totuşi o abordare mai riscantă. Doamna în cauză pare lovită de apoplexie şi sînt sigur că are şi ea propria imagine despre mine: o rachetă Patriot cam neagră. Toată lumea ştie că sînt un domn, domnul Valeriu, însă nu pot să nu mă bucur sadic de privirea îngrozită pe care o are în timpul în care vorbesc.

Cu franţuzii am început să mă obişnuiesc o țîră. Pe la restaurante nu calc, nu de alta, dar de cîte ori am fost, m-am simţit de fiecare dată prostul şcolii, cînd vin oameni cu meniuri care sună a descrieri de picturi neorealiste şi nu a mîncare. Coţofene umplute cu berbecuţi de alge de mare, stropiţi cu indignare şi plini de spume din care se va naşte Afrodita pot să fac şi eu acasă. Să cumperi ceva de la magazinele din centru bănuiesc că e o chestie de apartenenţă la vreo sectă secretă, că altfel nu pot să îmi imaginez de ce ai plăti costul unei vacanţe în Caraibe pentru juma’ de pantof sau o bretea de geantă de dus cîinele.

Cu parcarea e bine şi aicea. Am parcat pe acelaşi loc ca domnii originari mai albi. Maşina mea are număr de Ilfov şi am şi steagul României pe ea. Bineînţeles, mi-a lăsat un nene un bilet pe parbriz în care îmi zicea de morţi, dar în franceză. Adicătelea cu filozofie multă, stropită din plin cu sos pasiv-agresiv şi rasism ascuns dibace. Au trecut vreo două zile şi apoi mi-a scris încă un bilet, în engleză. O engleză cam franţuzită, dar tot de morţi. M-am gîndit să îi răspund politicos. Am printat poza mea şi a lui Nini, cu mesajul că nu prea mă descurc în franceză, dar dacă ştie ţigăneşte îl invit cu mare plăcere la o masă. E drept că am scris pe masă în loc de la masă, dar a fost o greşeală neintenţionată.

Vecinii se poartă impecabil acuşi, a­tîta că nu îmi dau flori şi nu îmi construiesc un garaj care să poată fi folosit şi pe post de mausoleu, desigur. Bănuiesc că toţi au cerut permis de port-armă, că de învăţat romani nu cred că s-ar băga ­mulţi, la cît de bine iese în alegeri dreapta extremistă.

Oraşul este absolut senzaţional. Curat, liniştit şi super-civilizat. De condus, se conduce de parcă ar fi toţi pe litium. Depresia este la ea acasă aici, aşa că e chiar foarte posibil să fie cam toţi pe litium. De ce or fi deprimați habar nu am, dar o vizită scurtă de refacere la Palilula, Carcea sau Ocolna cred că i-ar vindeca instantaneu. La început am crezut că rîsul este împotriva credinţei lor, dar acuşi încep să fiu îngrijorat că s-ar putea să creadă că e pe bani, că altfel nu îmi explic de ce sînt aşa de zgîrciţi pînă şi cu asta. Pînă acum toată lumea nativă d-acilea a fost extrem de politicoasă cu mine şi m-a lăsat să plătesc, că doar – deah! – noi, românii romi, sîntem bine ştiuţi ca fraţii lui Bill Gates. Noroc că sînt din ce în ce mai mulţi străini care vor să contribuie şi la îmbogăţirea fondului genetic, dar şi a impresiei că nu sînt într-o versiune germanico-franţuzească a Westworld (ţara aia plină de roboţi dintr-un serial de pe HBO).

Se munceşte mult, dar nu sînt francezii cei care se omoară, ci mai degrabă străinii, care construiesc cu drag La République acilea, în Alsacia. În rest, e plin de egalitate, fraternitate şi libertate, mai ales dacă eşti alb, bărbat şi ai terminat facultatea aia procopsită care dă cam toţi miniştrii în Franţa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.