De mulți ani primesc, periodic, de la diverse instituţii anglo-americane, cu nume respectabile, nişte scrisori ciudate, particularizate de en-tête-uri impunătoare, care mă informează, ceremonios, că s-a decis (în urma unei selecţii riguroase) să fiu declarat „omul anului”. Meritele titlului respectiv derivă în general din „excepţionalele contribuţii publicistice, ştiinţifice şi academice”, precum şi din „extraordinarele calităţi de lider (european şi mondial)” demonstrate de subsemnat de-a lungul carierei (neîncheiate deocamdată, dar aceasta e o altă poveste). Autorii scrisorilor par persoane credibile, reprezentînd anumite fundaţii culturale ce funcţionează (în mod real) pe lîngă universităţi prestigioase, ca Oxford, Cambridge, Harvard, Princeton ş.a. Ei ţi se adresează politicos, pe nume, oferindu-ţi garanţii asupra valorii competiţiei prin care ai trecut (fără ştiinţa ta) şi amintindu-ţi, în treacăt, că, pentru a primi „diploma”, trebuie să trimiţi o sumă de bani (cam două-trei sute de dolari) pe adresa lor, în timpul cel mai scurt. Dacă doreşti şi o medalie de aur, e nevoie desigur să adaugi un mic coeficient la preţul de ansamblu. În final eşti felicitat şi asigurat că întregul comitet de selecţie aşteaptă nerăbdător veşti de la tine.

Cred că nu am spus nimic nou pentru cei care lucrează în cercetare, învăţămînt, presă ori politică. Probabil că li s-a întîmplat cel puţin o dată în viaţă să primească emoţionantele misive. Unii dintre ei, mai cu dare de mînă, răspund invitaţiei şi ajung, într-adevăr, posesori ai rîvnitelor distincţii aurite, pe care le expun ulterior în birourile personale. De pildă, celebrul candidat la preşedinţia României, C.V. Tudor, a fluturat în ochii electoratului, cu un deceniu în urmă, astfel de certificate de merit cumpărate, încercînd să convingă votanții de popularitatea sa în Occident. Şi el, ca şi ceilalţi, învăţase bine un principiu de bază al societăţilor postindustriale, folosindu-se de el cu o abilitate, e drept, cam elementară. În lumea de astăzi, pe lîngă organe umane, copii, femei, bărbaţi, vile, maşini de lux şi poziţii în structura de putere, „gloria” şi „excelenţa” se pot obţine contra cost. Orice „obiect” material ori imaterial (cum ar fi sufletul, bunăoară), care se supune criteriului de vandabilitate, devine invariabil şi necondiţionat „marfă”.

Zilele trecute am primit o scrisoare din stirpea celor amintite, mai puţin obişnuită. Ea venea de la ABI (American Biographical Institute) şi se adresa unui misterios „Dr. Codrin Liviu… Kubi”, care locuia aparent în acelaşi apartament ca şi mine, avînd, în plus, date personale identice. Întrucît misiva a venit recomandată, deplasarea mea la oficiul poştal a fost absolut necesară. Funcţionara m-a privit sever, cu neîncredere vădită. Totul părea OK, mai puţin straniul apelativ familial „Kubi”, imposibil de localizat în vreunul dintre registrele onomastice ale urbei noastre moldave. Nici terifiantul „Cuţitaru” nu este un nume întîlnit pe la toate colţurile, aşa încît biata femeie căzu repede în disperare. După toate aparenţele, cineva îi făcuse o glumă proastă, aşteptîndu-i acum reacţia, sau – mai rău – un psihopat ghiduş stătea netulburat în faţa ei, pregătind lovitura de graţie. Cu mînă tremurîndă mi-a întins plicul, invitîndu-mă să semnez de primire. Pentru a nu o dezamăgi, am trasat pe hîrtie un semn semidescifrabil şi melodramatic, în interiorul căruia ochiul binevoitor ar fi putut să citescă uşor atît „Cuţitaru”, cît şi „Kubi”.

Să adaug faptul că nu am rezistat ispitei de a deschide enigmatica scrisoare de la ABI. Mare îmi fu mirarea să citesc acolo că „Dr. Codrin Liviu Kubi” era declarat… omul politic al secolului trecut (XX, mai precis), fiind inclus într-un Who’s Who al liderilor de excepţie, datorită „activităţii exemplare de administraţie şi conducere”. Domnul C. White (semnatarul mesajului) îl informa pe magnificul Kubi că, pentru numai 350 USD, urma să primească o copie a enciclopediei (în piele), precum şi „diploma de onoare” cu „best wishes”. Mai mult, simpaticul ofertant încheia cu o profeţie. Rămînea convins că proaspătul laureat va dovedi în viitor o „abnegaţie fără seamăn”, ducîndu-şi ţara spre o „prosperitate unică în istorie”. Prin urmare, doresc să-i informez pe români că, în sfîrşit, nu li se mai pregăteşte nimic. Toate dramele, insuccesele şi frustrările lor din ultima vreme se vor spulbera curînd în vînt, fiindcă la orizont se arată excepţionalul, eroicul şi mesianicul „Dr. Kubi”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.