Deplorabilii

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Deplorabilii jpeg

Cursa electorală dintre Hillary Clinton şi Donald Trump este cu totul ieşită din comun. Sînt atît de multe premiere absolute pe care această campanie le aduce în istoria electorală americană, încît s-ar umple o carte numai cu enumerarea lor. De pildă, niciodată în istoria competiţiilor electorale pentru Casa Albă nu s-au confruntat doi candidaţi atît de antipatizaţi de către electorat. Cotele de nefavorabilitate în sondaje ale celor doi bat toate recordurile. Neîncrederea americanilor în cei doi este cronicizată, în doză majoritară. Se vede şi se simte imediat că negativitatea domină spiritul acestor alegeri.

De asemenea, se observă că evenimentele campaniei exced cu mult simplul (vorba vine!) efort electoral. Zgomotul din prim-plan, atacurile verbale pe care cele două tabere şi le aruncă, stridenţa caravanelor electorale, clipurile şi advertorialele candidaţilor, în fine, toată nebunia de sunet şi lumină specifică apropierii zilei alegerilor captează atenţia. Dar toate acestea se vor termina, iar ceea ce se întîmplă în planul secund, cumva în afara campaniei, este cu adevărat important şi persistent. De pildă, faptul că e mail ­u­rile oricui ajung în spaţiul public fără nici o problemă şi „instituţiile“ menite să păzească drepturile fundamentale ale omului nu pot face nimic în cazul unor asemenea lovituri la adresa dreptului la viaţă privată nu va rămîne doar un episod oarecare al acestei campanii. Va deveni un fapt obişnuit. Nu mă refer la scandalul e-mail-urilor lui Hillary Clinton – acolo e vorba despre mesaje oficiale, ale unui secretar de stat în funcţie; acestea trebuie să rămînă secrete nu pentru că sînt corespondenţă privată, ci pentru că sînt corespondenţă oficială ce vizează securitatea naţională. Mă refer la e mail-urile lui Colin Powell, un om care are astăzi 79 de ani şi este complet retras din viaţa politică. Hackeri „bine inten­ţio­naţi“ să servească nobila cauză a transparenţei au spart conturile sale de e-mail şi au revărsat spre public opinii politice despre unii şi despre alţii, corespondenţe legate de onorariile sale, remarci private despre Clinton sau despre Obama sau despre Trump, discuţii cu foşti colaboratori, amintiri. Aducerea corespondenţei private a cuiva în public pentru a manipula într-un sens sau altul opţiunile electorale este, cel puţin în America, ceva nou. Şi, desigur, periculos. Că nu mai putem avea încredere că e-mail-urile rămîn între expeditor şi destinatar, ştim deja – „instituţiile“ pot foarte uşor intra în ele. Dar că această corespondenţă poate fi accesată nu doar de „instituţii“, ci şi de alţii, iar „instituţiile“ nu pot face nimic în această privinţă (un fel de „prinde orbul, scoate-i ochii“, dacă se confirmă prima evaluare, care spune că hackerii sînt stabiliţi cu tot cu computerele lor în Rusia), vorbeşte elocvent despre vulnerabilitatea noastră în era supertehnologizată în care trăim.

Revenind la prim-plan, acolo unde se înfruntă cei mai antipatizaţi candidaţi din istorie, notez că lumea vede, în general, agresivitatea lui Trump. Eu însumi am vorbit despre stilul Trump în multe rînduri, în cadrul acestui serial dilematic dedicat alegerilor americane. Trebuie spus, însă, că nici Clinton nu este chiar un exemplu de politeţe, eleganţă şi, în cele din urmă, înţelepciune politică. Recent, într-o acţiune de colectare de fonduri, fostul secretar de stat a spus: „Generalizînd, jumătate dintre susţinătorii lui Trump ar putea intra în ceea ce eu numesc categoria deplorabililor (basket of deplorables). Rasişti, sexişti, homofobi, xenofobi, islamofobi şi alţii asemenea. Din păcate, există asemenea oameni, iar el a reuşit să-i ridice împreună. A dat audienţă site-urilor lor, care aveau, să zicem, 11.000 de accesări, iar acum au 11 milioane. El transmite şi retransmite pe Twitter retorica lor ofensivă, plină de ură, de răutate. O parte dintre aceşti oameni sînt irecuperabili. Dar ei nu reprezintă America… În cealaltă categorie sînt oameni care simt că guvernul i-a dezamăgit, că economia i a dezamăgit, că nimănui nu-i pasă de ei, că nimeni nu-şi face griji în legătură cu ce se întîmplă în vieţile lor ori cu viitorul lor şi ei sînt pur şi simplu disperaţi după o schimbare. Nu contează de unde vine această schimbare. Aceşti oameni nu cred în tot ce spune Trump, dar el pare că le susţine cumva speranţa că vieţile lor se vor schimba. Că nu li se va mai întîmpla să se scoale de dimineaţă şi să afle că locurile lor de muncă au dispărut, că heroina le-a furat copilul, că nu au nici o ieşire. Aceştia sînt oameni pe care trebuie să-i înţelegem şi cu care trebuie să empatizăm.“ Aşadar, lui Hillary Clinton nu i trece prin cap că pe Donald Trump l-ar putea susţine un antreprenor serios, un om cu o carieră şi o viaţă decentă, un intelectual, un funcţionar disciplinat şi loial administraţiei sale sau un muncitor harnic, al cărui loc de muncă nu este în pericol datorită destoiniciei lui şi priceperii patronului său. În mintea lui Hillary Clinton, toate aceste categorii o susţin pe ea. Cred că are o imagine eronată asupra electoratului şi, dacă va pierde, nu ar trebui să ne mirăm de ce. Evident, nu din cauza lui Donald Trump şi a deplorabililor, 6 din 10 alegători americani continuă să spună despre ea că nu este onestă şi nu le inspiră încredere. Iar aceşti 6 din 10 spun asta în mod constant, de cel puţin un an încoace.

Cît despre „deplorabili“, bineînţeles că Trump a profitat din plin de atacul lui Clinton. În general, cea mai bună atitudine, cînd adversarul te jigneşte, este să preiei termenul jignitor şi să-l transformi într-un fel de decoraţie, pe piept. Cam cum au făcut oamenii Pieţei Universităţii de la noi, prin 1990, cînd Ion Iliescu i-a făcut „golani“. Zeci de mii de oameni au confecţionat cocarde, insigne sau abţibilduri pe care scria „Golan“ şi le purtau pe piept, cu mîndrie. La fel a procedat Trump. La doar cîteva zile după discursul lui Clinton, într-un miting electoral din Miami, miliardarul a intrat pe scenă în acordurile muzicii din musicalul Les Misérables, sub un ecran imens pe care scria Les Déplorables. Cînd în boxe a început să se audă cîntecul „Do you hear the people sing?“ (cine ştie cîntecul înţelege imediat unde bate propaganda candidatului republican), Trump s-a apropiat de microfon şi a spus fanilor săi, care îl ovaţionau: „Welcome to all of you deplorables“, ceea ce, cum vă imaginaţi, a sporit ovaţiile. Comentatorul site-ului Politico.com a notat, ironic, că Donald Trump a încercat să găsească în el însuşi un Jean Valjean cu această apariţie, dar că nu a durat mult şi a început, iarăşi, să vorbească precum Javert. Bineînţeles, deplorabil…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.