De la Radio Şanţ la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 111 din 15 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rar mi-a fost dat să văd ceva mai penibil decît vizitele din week-end-ul trecut la casa lui Adrian Năstase. Şi nu ţin minte să mai fi văzut un exerciţiu de PR întors atît de dezastruos împotriva iniţiatorului. Năstase a vrut să se prezinte ca un om ca toţi ceilalţi, care nu are nimic de ascuns, dar a reuşit să arate că e departe de ce numim îndeobşte un om obişnuit. În plus, a reuşit să lanseze un nou subiect de dezbatere: tablourile lui Năstase şi de unde vin ele. În fine, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, prin etalarea bogăţiei suspecte pentru un om aflat de 16 ani doar în funcţii publice, a confirmat toată zvonistica populară care circula pe seama sa. Am mai scris despre asta înainte de campania electorală de anul trecut. Foarte mulţi oameni obişnuiţi, chiar dintre cei care nu constituie publicul activ şi informat al marilor ziare, erau convinşi că Năstase e putred de bogat şi că diverse vile, lacuri şi fabrici din zona lor aparţin şefului de la Guvern. Am auzit asta pentru prima dată prin 2003, cînd mă duceam la ţară. Trecînd prin Tărtăşeşti, comuna de provenienţă a aristocraticului colecţionar, oamenii din autobuz au încins o discuţie aprinsă plecînd de la faptul că un viloi imens de acolo ar fi aparţinut lui Năstase (am citit apoi prin ziare că viloiul, un fel de Casa Poporului la scara Tărtăşeştiului, era de fapt al unui om de afaceri apropiat premierului, aşa că gura lumii avea ceva indicii la bază). Un autobuz ruginit de ţară în care oamenii discută despre viloiul premierului era o bizarerie. Nu au fost aduse argumente, dar nici nu au existat îndoieli, era ca un dat cert. Aproape uitasem de asta pînă cînd am ajuns prin Moldova, iar tovarăşul de compartiment, care trecea drept om bine informat prin presa locului, mi-a spus uşor conspirativ că pămînturile respective erau ale lui Năstase. Apoi, am auzit despre nişte bălţi la Dunăre pe care localnicii le puneau tot pe seama lui Năstase. După alegeri, plecînd de la celebrul discurs despre cele două Românii, am decis să luăm puţin în răspăr statisticile şi am trimis un reporter în oraşul cu cele mai mari procente pentru Năstase şi satul cu cele mai multe voturi pro-Băsescu, în turul doi. Am găsit cei mai pro-băsescieni săteni în Căscioarele, Călăraşi. Oamenii de acolo aveau un conflict pe pămînt cu nişte libanezi, iar sătenii au spus reporterului nostru că s-a votat contra lui Năstase şi pentru că Dana Năstase trecuse prin comună şi erau siguri că avea legătură cu arabii. Chiar Adrian Năstase se arăta indignat în faţa ziariştilor de zvonurile care circulau prin Bucureşti că ar deţine lanţul de farmacii Sensiblu sau firma de taxi Flytaxi. Cum firma respectivă a apărut brusc pe piaţă cu un anumit gen de maşini şi apoi s-a încercat o licitaţie pentru taximetria la Otopeni care cerea exact acel tip de maşină, taximetriştii din Bucureşti au dat mai departe vestea că e ceva necurat la mijloc şi că sînt implicaţi oameni de sus. Unii spuneau de Mitrea, alţii de Năstase. Asemenea zvonuri, unele evident elucubrante, s-au întins şi au ajuns explicaţii banale pentru diverse necazuri locale sau pentru frustrarea unei populaţii care vede că statul e sursă de îmbogăţire. Dacă eu am auzit asemenea poveşti în diverse părţi ale ţării fără să le caut, probabil că nu a fost ceva izolat. O logică simplă îmi spune că familia Năstase nu putea deţine de fapt cîte i se puneau în cîrcă, dar mecanismul imaginarului popular, care vede totul pe plan local şi imediat, a dus la convingerea că Năstase e marele bogătaş-mafiot al fiecărei zone. Atît de reprezentativ era Năstase atunci pentru conceptul de putere în sine, atît de mult era plimbat la TV, încît personifica de fapt sistemul politic ca atare, situat departe, într-o altă lume, şi deţinînd prin diverse pîrghii controlul local. Fără un studiu sociologic nu aş putea spune cît de răspîndit a fost fenomenul şi nici ce efecte a avut la votul pe ansamblu (comuna din Călăraşi avea şi alte elemente care făceau diferenţa, de pildă cablu TV. S-ar putea ca în alte părţi să fi funcţionat mecanisme psihologice de sens contrar, de gen: măcar şi-a făcut plinul, aşa că nu mai fură; e bogat, are grijă de noi etc). De la ce a plecat zvonistica? Se cumulează mai multe explicaţii. În primul rînd, unii afacerişti care foloseau numele lui Năstase pentru avantaje economice (unii chiar avînd legături, vezi cazul Deltei Dunării luată de Alexandru Bittner, unde pescarii sînt convinşi că lucrează pentru Năstase). Au fost apoi informaţiile care au curs de sus în jos despre practicile fostului premier. Chiar prin PSD au circulat permanent zvonuri că Năstase e foarte bogat, că cel mai plăcut cadou e un tablou scump sau o carte rară. Ideea că centrul e corupt a facilitat corupţia în jos şi toţi micii afacerişti-politicieni îşi justificau astfel rapacitatea (disipată în reţele sociale verticale, explicaţia a ajuns pînă la oamenii simpli). De fapt, întregul episod "Radio Şanţ despre bogăţiile lui Năstase" este un amestec fantastic de adevăruri parţiale, zvonuri, imagistică a frustrării, toate inflamate de inacţiunea procurorilor. Prin expunerea publică a sanctuarului său de hîrciog snob, Năstase nu a făcut decît să confirme că e un om bogat. Oamenii convinşi că vila de lîngă pădurea lor este a lui Năstase au văzut la TV ceva care se potrivea cu zvonurile vechi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.